Timpul este inextricabil împletit cu existența umană și cu experiența noastră. Temporalitatea – un concept mai neutru, dar cu multiple fațete – este considerată pe scară largă o dimensiune constitutivă a oricărei acțiuni și existențe umane. Timpul nu funcționează doar ca o măsură cantitativă pentru descrierea sau evaluarea fenomenelor fizice (cum ar fi mișcarea sau transformările locului și substanței), ci funcționează, la fel ca spațiul, și ca un cadru categorial prin care se construiesc aspectele relaționale ale sociabilității și individualității.

„Timpul”, așa cum a afirmat Emmanuel Kant, „este un concept necesar care stă la baza tuturor percepțiilor noastre”. (Kant KrV B 52).

Învățarea ca acțiune în timp

Învățarea se desfășoară invariabil în timp, în două forme principale: într-un sens cronometric („învățarea necesită întotdeauna timp”) și situată în diferite faze ale vieții umane într-un sens cronologic (de exemplu „a învăța să mori”).

Mai mult, teoriile și conceptele educaționale sunt inerent integrate în contexte istorice. De exemplu, conceptul de învățare pe tot parcursul vieții a apărut ca un imperativ modern ca răspuns la transformările accelerate caracteristice societății contemporane - o evoluție adesea încadrată în narațiunea mai largă a modernizării („învățarea spre viitor”). Prin urmare, instituțiile de învățământ, programele și practicienii sunt responsabili pentru promovarea învățării continue pe tot parcursul vieții. Indivizii trebuie să răspundă și să se adapteze continuu la tranzițiile vieții, multe dintre acestea fiind caracterizate de incertitudine și imprevizibilitate.

În cele din urmă, este important să recunoaștem că experiența învățării este marcată de calități temporale, care sunt diverse, percepute subiectiv și variază în funcție de contexte, situații, zi, anotimp…

„Dacă timpul ar fi doar ceea ce măsoară ceasurile, atunci am găsi rapid un răspuns la întrebarea timpului. Nu ar fi pur și simplu nimic mai mult decât durata măsurabilă a evenimentelor. Dar apare impresia că acest lucru încă nu atinge adevărata sa semnificație.” (Rüdiger Safranskis, 2015, traducere proprie)

Conceptul de timp oferă o lentilă puternică prin care să abordăm întrebarea despre ce este distinct uman. După cum susțin Stolarski și colab. (2018), „Capacitatea de a efectua călătorii mentale în timp constituie o discontinuitate între oameni și alte animale. Această capacitate absolut unică […] ne permite «nu numai să ne întoarcem în timp, ci și să prevedem, să planificăm și să modelăm practic orice eveniment viitor specific»” - totul din momentul prezent. Această capacitate temporală permite indivizilor să reflecteze asupra experiențelor trecute, să se proiecteze în posibile viitoruri și să acționeze în prezent.

Pentru învățarea adulților, astfel de capacități de retrospecție și prospecție (pentru a folosi expresiile lui Edmund Husserl) sunt esențiale pentru procesele de învățare și pentru reconfigurarea identității de-a lungul vieții („biografizare”, așa cum este definită de Peter Alheit). În ce moduri sunt ancorate în mod obișnuit gândurile, percepțiile și acțiunile legate de timp în procesele educaționale? Ce diferențe în învățarea pe parcursul întregii vieți, legate de timp, apar în diferite faze ale vieții și cum se manifestă aceste diferențe diferit pentru persoane de genuri diferite? Cum percep și navighează cursanții înșiși aceste diferențe educaționale legate de timp?

James Draper folosește metafora „Mandala dinamică a educației adulților”, care „cuprinde o viziune asupra lumii” asupra educației adulților în „realitățile sale de astăzi și o viziune asupra viitorului” (Draper, 2016, p. 156).

Societatea contemporană este marcată de o sensibilitate crescută față de timp ca dimensiune centrală a existenței umane. Această conștientizare temporală sporită modelează profund diverse sfere ale vieții, iar educația adulților nu este în niciun caz scutită de influența acesteia. Atât în ​​predare, cât și în învățare, timpul nu este doar un factor logistic, ci un principiu constitutiv care se manifestă în moduri multiple, uneori contradictorii și adesea subtile. La vârsta adultă – spre deosebire de copil și adolescență, care au instituțiile lor structurate de timp pentru educație (învățământul școlar obligatoriu) – timpul dedicat învățării formale, non-formale și informale joacă un rol major, alături de alte resurse (monetare).

În procesul de învățare, experiențele noastre și modul în care gestionăm timpul pot crea calități specifice ale timpului, cum ar fi găsirea păcii, atingerea concentrării ritmice și contemplarea. După cum a menționat o persoană intervievată în cadrul studiului „Timpul și învățarea la vârsta adultă”, acesta poate oferi chiar „putere pentru restul anului”. Cu toate acestea, poate duce și la presiunea de a se adapta, la creșterea stresului și la comprimarea timpului.

„Timpul în sine”

Această postare pe blog marchează o îndepărtare de teoriile convenționale despre timp. Aprofundează conceptul de „timp în sine”, tratându-l ca pe o entitate care transcende percepția umană și reducerea simplistă la timpuri cronometrice și cronologice (liniare). Procedând astfel, îi invită pe cititori să exploreze dimensiunile profunde și adesea trecute cu vederea ale timpului, încurajând o înțelegere mai profundă care depășește experiența de zi cu zi. După cum afirma Levine (1997, p. 16): „modul în care oamenii interpretează timpul vieții lor cuprinde o lume a diversității. Există diferențe drastice la fiecare nivel: de la cultură la cultură, de la oraș la oraș și de la vecin la vecin. Și mai presus de toate, am învățat că timpul de pe ceas abia începe să spună povestea.”

Află mai multe: sugestii de lectură

O privire asupra EPALE dezvăluie numeroase exemple ilustrative despre modul în care dinamica temporală se manifestă în practica, gândirea, cercetarea, teoriile educației adulților etc.:

• În lucrarea sa „Concluzii cheie pentru educatori și părinți”, proiectul Digital Distraction or Digital Inclusion evidențiază timpul ca una dintre cele patru preocupări cheie, subliniind „necesitatea de a aborda costurile ascunse ale conținutului digital «gratuit»: timpul, atenția și influența comercială subtilă”.

• A Time to Breathe este un proiect de parteneriat transnațional de doi ani „care vizează furnizarea de educație, formare și creștere a gradului de conștientizare la nivel național și european cu privire la procesele creative pentru a promova sănătatea mintală pozitivă și bunăstarea emoțională a tinerilor”.

• În „Robot society: the new normal”, Jumbo Klercq vorbește despre accelerarea societății actuale.

Referințe

Draper, James A. (2016). The Dynamic Mandala of Adult Education. In Shah, S Y. & Choudhary, Shri K.C. (eds.). International Dimensions of Adult and Lifelong Learning. International Institute of Adult and Lifelong Education (pp. 156-164). New Delhi/India.

Hassinger, Hannah & Schmidt-Lauff, Sabine (2024). Zeitdimensionen des Weiterbildungsverhaltens und seiner Barrieren (pp. 19-24). Forum erwachsenenbildung, 57(2). https://www.waxmann.com/artikelART105700

Levine, Robert (2006). A Geography of Time: The Temporal Misadventures of a Social Psychologist. New York: BasicBooks.

Safranskis, Rüdiger (2015). Zeit. Was sie mit uns macht und was wir aus ihr machen - Time: What It Does to Us and What We Make of It. Munich: Hanser.

Schmidt-Lauff, Sabine (eds.) (2023).  Time and Temporalities in (Adult) Education and Learning. Sisyphus Journal of Education, 11 (1); with Editorial: Introduction (pp. 6-9). https://doi.org/10.25749/sis.29952

Stolarski, Maciej, Fieulaine, Nicolas & Zimbardo, Philip G. (2018). Putting time in a wider perspective: The past, the present and the future of time perspective theory. In V. Zeigler-Hill & T. K. Shackelford (Eds.), The SAGE handbook of personality and individual differences: The science of personality and individual differences (pp. 592–628). Sage Reference. https://doi.org/10.4135/9781526451163.n28

Despre autoare

Din septembrie 2016, Sabine Schmidt-Lauff deține catedra de Educație Continuă și Învățare pe Tot Parcursul Vieții la Universitatea Helmut Schmidt. Principalele sale interese de cercetare sunt cercetarea comparativă internațională privind învățarea pe tot parcursul vieții; timpul și temporalitățile în educația adulților; digitalizarea și natura digitală a educației și a învățării; și identitatea și practica profesională în domeniul educației adulților. Este expert EPALE în învățarea adulților.