Ne aflăm într-un moment critic: acțiunea umană a cauzat daune aproape ireparabile planetei noastre, sursa însăși a existenței și a bunăstării noastre. Pentru a ne asigura un viitor în care să putem prospera, este necesar să luăm măsuri de urgență, atât la nivel colectiv, cât și individual, pentru a plasa societatea și economia pe o traiectorie durabilă. Tinerii au fost deosebit de vocali și activi, au solicitat schimbări și au solicitat autorităților publice să acționeze urgent pentru a proteja clima și mediul pentru generațiile actuale și viitoare. Mulți consideră că școala nu reușește să le ofere o înțelegere adecvată a schimbărilor climatice, a mediului și a unui mod de a trăi și de a acționa mai durabil.

Pactul verde european reprezintă o strategie ambițioasă pentru a obține rezultate în ceea ce privește durabilitatea și schimbările transformatoare necesare în întreaga noastră economie și societate. Dezvoltarea durabilă este un principiu fundamental al Uniunii Europene, iar realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU constituie o prioritate pentru politicile interne și externe ale Uniunii. Prin alinierea acțiunilor într-o serie de domenii de politică, inclusiv energia, mediul, mobilitatea și agricultura, UE vizează o tranziție verde care să fie atât justă, cât și favorabilă incluziunii. La fel ca în toate sectoarele, și în domeniul educației și formării trebuie, de asemenea, să se ia măsuri pentru a răspunde la urgența climatică și la criza planetară –atât în ceea ce privește modul propriu de funcționare, cât și, în mod esențial, în ceea ce privește modul în care îi pregătește pe cursanți pentru viitor.

Comunicarea privind Spațiul european al educației, Pactul verde european și alte inițiative-cheie recunosc rolul esențial al educației și formării pentru tranziția verde. Cursanții de toate vârstele trebuie să fie în măsură să își dezvolte cunoștințele, competențele și atitudinile pentru a trăi într-un mod mai durabil, pentru a schimba modelele de consum și de producție, pentru a adopta un stil de viață mai sănătos și pentru a contribui – atât individual, cât și colectiv – la transformarea societăților noastre.

Realizarea acestui obiectiv necesită o abordare a învățării pe tot parcursul vieții pentru durabilitatea mediului, cu metode de învățare ancorate în practică, bazate pe implicare și acțiune care promovează:

- cunoștințe, înțelegere și gândire critică (învățare cognitivă);

- dezvoltarea competențelor practice (învățare aplicată);

- empatie, solidaritate și grijă pentru natură (învățare socio-emoțională).

Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă interconectarea sistemelor economice, sociale și naturale sunt necesare abordările interdisciplinare.

În întreaga Europă se derulează un număr tot mai mare de inițiative și acțiuni privind schimbările climatice, biodiversitatea și durabilitatea în educația timpurie, în școli, în instituțiile de educație și formare profesională, în învățământul superior și în organizațiile comunitare. În multe țări, există politici și strategii legate de educația în domeniul mediului și al durabilității și de concepte la fel de viabile, cum ar fi educația pentru dezvoltare durabilă și competență globală. Cu toate acestea, în ciuda a zeci de ani de eforturi și inițiative, învățarea pentru durabilitatea mediului nu este încă o caracteristică sistemică a politicilor și practicilor din UE.

Puține țări au făcut din învățarea pe tot parcursul vieții un principiu director al durabilității în educație și formare. Pentru a-și dezvolta întregul potențial, învățarea și predarea în domeniul durabilității mediului trebuie să aibă loc nu numai în școli și în instituțiile de învățământ superior, ci și în toate celelalte componente ale sistemului (formal, non-formal, informal) și la toate nivelurile (de la vârstă preșcolară până la vârste înaintate).

Țările se confruntă adesea cu dificultăți în punerea în aplicare și monitorizarea politicilor legate de educație și formare pentru durabilitatea mediului. Adesea lipsesc obiectivele, acțiunile și indicatori specifici și o viziune clară. Caracterul interdisciplinar al învățării pentru durabilitatea mediului, necesitatea unor pedagogii centrate pe cursant, noile abordări în materie de evaluare, modificările organizatorice și parteneriate comunitare pot fi contrare culturilor și normelor consacrate în educație și formare.

În programele școlare, aspectele legate de durabilitatea mediului, inclusiv de biodiversitate, sunt în prezent fragmentare, iar abordarea acestei teme nu poate fi considerată cuprinzătoare în majoritatea statelor membre. Puține țări fac referiri specifice la competențele în materie de durabilitate, la obiectivele de învățare conexe și la modul în care acestea trebuie evaluate. Aspectele legate de mediu și durabilitate sunt adesea incluse în disciplinele științifice și geografie, însă toate materiile și toate combinațiile dintre ele pot contribui, de asemenea, la înțelegerea acestor aspecte de către cursanți.

Mulți educatori din întreaga Europă predau deja în mod activ sau aspiră să predea pentru durabilitatea mediului. În același timp, mulți afirmă că nu au experiență și că le lipsește formarea, în special în ceea ce privește abordările interdisciplinare, pedagogiile active și dificultatea provocărilor pe care le implică materia respectivă.

Abordările la nivelul întregii instituții în care durabilitatea este integrată în toate procesele și operațiunile nu sunt încă larg răspândite în toate instituțiile de învățământ, inclusiv din cauza lipsei finanțării și a sprijinului insuficient. Adesea, instituțiile nu dispun de date și instrumente pentru monitorizarea eficacității inițiativelor și eforturilor în materie de durabilitate.

Un număr tot mai mare de proiecte și programe care abordează aspecte legate de durabilitatea mediului demonstrează un interes din ce în ce mai mare și un angajament din ce în ce mai pronunțat față de aceste aspecte. Totuși, multe inițiative sunt limitate în timp și în ceea ce privește domeniul de aplicare. Având în vedere faptul că criza climatică și a biodiversității ne obligă la acțiuni urgente, este momentul pentru o schimbare radicală și este necesar să trecem de la inițiative izolate la schimbări profunde și sistemice în educație și formare.

Integrarea durabilității mediului în toate politicile, programele și procesele de educație și formare este vitală pentru a construi aptitudinile și competențele necesare pentru tranziția verde. Sunt necesare acțiuni verticale, de la nivel individual la nivel de instituții și sisteme, dar și acțiuni orizontale, ceea ce înseamnă că toate părțile interesate din domeniul educației și formării trebuie să colaboreze în sinergie pentru a se asigura că tema durabilității este ferm ancorată în întreaga experiență de învățare a cursanților.

Învățarea eficace pentru durabilitatea mediului:

- Începe cu educația și îngrijirea copiilor preșcolari;

- Necesită adoptarea unei abordări bazate pe învățarea pe tot parcursul vieții;

- Implică crearea unor medii de învățare favorabile în care instituția în ansamblu ei să fie activă în ceea ce privește durabilitatea;

- Este centrată pe cursant, stimulează implicarea, este pozitivă și bazată pe experiențe din viața reală;

- Sprijină cadrele didactice, inclusiv echipele de conducere, pentru a preda și a acționa pentru durabilitate;

- Promovează colaborarea și a parteneriatele în comunitățile locale și în comunitățile mai extinse;

- Implică tinerii într-o manieră semnificativă;

- Dezvoltă competențe în materie de durabilitate;

- Se bazează pe politici solide.

Învățarea și predarea pentru durabilitatea mediului pot sprijini pe deplin alte agende educaționale în materie de incluziune, calitate, inovare, internaționalizare și învățare centrată pe cursant. Are un potențial bogat și reprezintă o oportunitate excelentă de a face învățarea mai relevantă, de a motiva cursanții și educatorii și de a dezvolta competențe din ce în ce mai necesare pentru viață și muncă.

Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC00…