Sectorul TIC (tehnologia informației și comunicațiilor) diferă în multe feluri de alte sectoare de activitate. Este divers, descris ca fiind sector digital și creativ. Un efect al schimbărilor tehnologice și de piață pare a fi o cerere crescută de competență în profunzime pentru companiile din domeniul TIC, care nu pot fi îndeplinite numai prin educație continuă de către furnizori sau prin formarea profesională în cadrul întreprinderii. Se pare că acest sector necesită măsuri de adaptare de către sistemul educațional formal, de exemplu prin încorporarea unor subiecte specifice în învățământul superior. O nevoie tot mai mare de ingineri cu diplomă de master este cea mai mare schimbare din sectorul TIC în materie de recrutare.

Majoritatea locurilor de muncă în domeniul TIC necesită studii superioare din cauza importanței gândirii analitice și a aptitudinilor independente de luare a deciziilor. Se așteaptă cunoștințe și abilități ample de la o forță de muncă calificată. Competențele generale, cum ar fi munca în echipă la nivel internațional, orientarea către nevoile clienților, capacitatea de a conduce proiecte și procese, abordarea creativă a rezolvării problemelor și capacitatea de a vedea întregul, vor deveni din ce în ce mai importante. Asemenea abilități generale trebuie combinate cu abilități specifice domeniului. Aplicarea pe scară largă a TIC în diferite domenii va necesita ca specialiștii din alte domenii să aibă bune abilități TIC.

Specialiștii de nivel superior sunt în general recrutați din programele de masterat; legătura dintre educație și ocupație poate fi mai slabă în rândul specialiștilor de nivel inferior și mediu. În Austria, înființarea de universități de științe aplicate a influențat cel mai mult sectorul. În timp ce colegiile tehnice federale superioare din acea zonă s-au concentrat în principal pe disciplinele generale de învățământ, iar programele universitare nu au oferit suficiente abilități practice, universitățile de științe aplicate au deschis o ușă foarte necesară pe piața forței de muncă. În consecință, colegiile tehnice federale superioare au trebuit să-și îmbunătățească calitățile și să se concentreze mai mult pe aspectele tehnice și instruirea. Înființarea universităților de științe aplicate a fost un punct de plecare pentru sectorul TIC și, de asemenea, a influențat furnizarea în alte sectoare.

Cu toate acestea, în majoritatea țărilor studiate (Estonia, Italia, Norvegia, Polonia) există o lipsă de educație adecvată, ceea ce oferă CVET o sarcină proeminentă în actualizarea competențelor. Odată cu dezvoltarea constantă a sectorului TIC, companiile trebuie să ofere oportunități de formare. În unele țări (Estonia, Austria), selecția CVET este destul de limitată, iar dezvoltarea unor abilități mai specifice necesită găsirea de oportunități de formare în afara țării. În toate țările studiate, acest sector include un număr mare de microîntreprinderi și întreprinderi mici și persoane independente. În timp ce companiile mai mari oferă o gamă de formare continuă prin intermediul formării online, al formării la locul de muncă și al mentoratului, nu este clar în ce măsură cei din cele mai mici întreprinderi sau persoane fizice pot să-și actualizeze abilitățile.

Sectorul TIC nu a dezvoltat legături strânse cu învățământul secundar superior profesional. Există programe TIC în Estonia la 18 școli profesionale, însă calitatea educației în aceste școli este inegală. În Italia, calitatea învățământului secundar superior tehnic a scăzut în ultimii 20 de ani. Norvegia se confruntă cu schimbări rapide în domeniul TIC și legături slabe între învățământul secundar superior, ucenicii și sistemul de recrutare. Sistemul de ucenicie din Austria nu s-a adaptat niciodată sectorului, deși au fost create noi ocupații TIC.

Cu toate acestea, există o tendință clară de creștere a formalizării competențelor în acest sector. În Polonia, în anii 1990, orice persoană care, prin educație formală, educație non-formală sau doar cunoștințe și abilități dobândite în cadrul unui hobby, ar putea oferi servicii IT simple, avea un loc de muncă. Microîntreprinderile au fost create de cei care au putut și au fost angajați de cei care aveau nevoie. Acest boom de la începutul anilor 2000 s-a încheiat. Dezvoltarea acestui sector a adus mai multă calitate pe piață. În toate țările studiate, educația formală joacă acum un rol mai mare ca cerință de intrare pentru activitatea TIC decât a făcut-o acum două decenii.

Sursa: https://www.cedefop.europa.eu/da/publications-and-resources/publications/5574