În fiecare an, milioane de absolvenți fac tranziția de la învățământul terțiar la locul de muncă. Un nivel de educație terțiară îi pune într-o poziție bună pentru a-și începe călătoria în lumea muncii, deoarece este asociată cu niveluri ridicate de competențe, locuri de muncă și câștiguri. Trecerea de la un  loc de muncă la altul, precum și de la o organizație la alta este o caracteristică comună a acestei perioade de tranziție. Mobilitatea locurilor de muncă poate crește salariile și productivitatea, ajutând lucrătorii să găsească o potrivire bună cu abilitățile lor pe piața muncii. Cu toate acestea, tranziția de la educația terțiară la muncă implică o incertitudine substanțială și poate fi adesea asociată cu stresul, anxietatea, frica, incertitudinea și sentimentele de auto-valoare redusă. Condițiile pieței muncii pentru adulții mai tineri sunt, în general, mai precare decât pentru lucrătorii mai în vârstă și cu experiență. Vulnerabilitatea poziției lor rezultă adesea din contracte temporare, salarii mai mici, ore suplimentare neachitate sau muncă nedeclarată.

Incertitudinea economică este probabil agravată de criza actuală legată de COVID-19, care afectează negativ perspectivele de angajare ale noilor absolvenți și ale lucrătorilor mai tineri. Criza actuală a lăsat multe firme fără resurse pentru a garanta continuarea ocupării forței de muncă, cu repercusiuni majore pentru persoanele cu locuri de muncă nesigure. În plus, criza COVID-19 a lovit sectoarele economice asimetric, cerând o realocare a forței de muncă și a talentelor în cadrul acestora. Aceste noi evoluții fac tranziția dintre educație și ocuparea forței de muncă chiar mai complexă decât în trecut, sporind importanța competențelor pentru a se adapta rapid la noi și diferite locuri de muncă. Programul OECD pentru evaluarea internațională a competențelor adulților (Studiul abilităților adulților - PIAAC) a întrebat adulții, cu câțiva ani înainte de criza COVID-19, pentru câte firme sau organizații diferite au lucrat în ultimii cinci ani. Datele arată că gradul de mobilitate a locurilor de muncă este mai mare în rândul tinerilor între 25 și 34 de ani decât în rândul grupelor de vârstă mai mare (ceea ce nu înseamnă că mobilitatea a crescut în timp). În medie, în țările și economiile OECD, tinerii cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani cu nivel de educație terțiar au lucrat pentru 2,4 firme sau organizații diferite în ultimii cinci ani; acest număr scade la 1,8 la 35-44 de ani, 1,6 la 45-54 de ani și 1,5 la 55-64 de ani. Mobilitatea locurilor de muncă variază semnificativ de la o țară la alta. De exemplu, în Japonia, Republica Slovacă și Slovenia, în ultimii cinci ani, numărul mediu de angajați absolvenți ai nivelului terțiar este sub 1,8, indiferent de grupa lor de vârstă. În schimb, mobilitatea locurilor de muncă este mare pentru toate grupele de vârstă din Chile, adulții declarând că au lucrat pentru cel puțin 2,3 firme sau organizații diferite în ultimii cinci ani.

În cei cinci ani de la finalizarea studiilor, absolvenții pentru prima dată ai nivelului de educație corespunzător licenței au în medie 2,6 locuri de muncă diferite (inclusiv stagii). Numărul variază de la 2,3 în Estonia și Norvegia la 2,9 în Olanda și 3,2 în Franța. Aceste rezultate sugerează diferite grade de stabilitate a locurilor de muncă între țări, care nu sunt neapărat legate de situația de pe piața muncii. Atunci când ratele de ocupare a forței de muncă sunt ridicate, absolvenții au o cerere mare și pot alege să schimbe frecvent locul de muncă dacă sunt oferite condiții mai bune. În schimb, atunci când ratele de ocupare a forței de muncă sunt scăzute, absolvenții pot avea doar contracte precare și, prin urmare, sunt mai predispuși să-și schimbe locul de muncă pe bază involuntară. Rezultatul este același în ambele cazuri, dar cauzele de bază sunt diferite. De exemplu, absolvenții din Olanda și Franța au ocupat un număr similar de locuri de muncă în ultimii cinci ani de la absolvire, chiar dacă rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 25 și 34 de ani cu o diplomă de licență sau un master este mult mai mică în Franța. În toate cazurile, însă, frecvența schimbărilor de locuri de muncă este probabil să fie afectată de actuala criză COVID-19, care afectează cererea de muncă în mod diferit în diferite industrii și poate necesita o realocare a resurselor de muncă între sectoare.

Absolvenții pentru prima dată din programele de masterat raportează că dețin 2,2 poziții în același interval de timp, în medie, în diferite țări și economii. Acest lucru este mai mic decât pentru absolvenții de licență, dar înseamnă totuși că mulți dintre ei au trebuit să se adapteze la o serie de medii de lucru diferite în anii care urmează absolvirii. Doar 25% dintre absolvenții de masterat au raportat că au ocupat un singur loc de muncă în cei cinci ani de la absolvire, ceea ce înseamnă că, pentru majoritate, locul de muncă pe care îl găsesc după studii nu va fi unul pe care îl vor avea pentru o perioadă lungă. Schimbările la locul de muncă pot fi voluntare sau involuntare, ceea ce face dificilă evaluarea dacă sunt rezultate bune sau rele în sine. Cu toate acestea, acestea ridică întrebări importante pentru factorii de decizie politică și instituțiile de învățământ superior, în special în lumina perturbării majore a pieței forței de muncă pe care o provoacă criza COVID-19. Mulți absolvenți vor trebui să-și schimbe locul de muncă și trebuie să fie pregătiți pentru asta. De ce tip de competențe transferabile au nevoie absolvenții pentru a rezista tranzițiilor dinamice pe piața muncii? Cum pot fi pregătiți pentru locuri de muncă care s-ar putea schimba frecvent?

Piețele dinamice ale muncii necesită un set divers de competențe, inclusiv competențe tehnice, gândire creativă și abilități sociale și comportamentale. Multe instituții de învățământ superior au introdus metode de predare (de exemplu, învățarea bazată pe probleme și proiecte) cu scopul dezvoltării unui set atât de divers de competențe. De asemenea, absolvenții care se deplasează între industrii găsesc competențe interpersonale valoroase pentru a le include în profilul lor profesional. Într-adevăr, cei care doresc să schimbe industria evidențiază adesea abilități transferabile în profilul lor, deoarece nu pot evidenția expertiza în industria vizată.

Abilitățile interumane apar mai des în profilurile absolvenților cu traiectorii de carieră mai dinamice. În medie, 57% dintre absolvenții care au avut un singur loc de muncă (indiferent dacă au loc de muncă plătit sau un stagiu) în cei cinci ani de la absolvire au inclus cel puțin o abilitate interpersonală în profilul lor, crescând la 60% în rândul celor care și-au schimbat locul de muncă, dar nu și din industrie, și ajungând la 64% și pentru cei care au schimbat industriile. Absolvenții care raportează mai multe locuri de muncă în diferite industrii și cei care raportează mai multe locuri de muncă în aceeași industrie sunt cele două grupuri cele mai apropiate, de exemplu în ceea ce privește numărul total de competențe și experiențe de muncă raportate. În Comunitatea flamandă din Belgia, Franța, Olanda și Norvegia, membrii care au lucrat în diferite industrii sunt cu cel puțin 5 puncte procentuale mai predispuși să raporteze cel puțin o competență interpersonală decât cei care și-au schimbat locul de muncă, dar au rămas în aceeași industrie. În Estonia și Statele Unite ale Americii, diferența este de 1 punct procentual. Abilitățile interpersonale includ comunicarea, conducerea, munca în echipă, gestionarea timpului, negocierea contractelor și multe altele.

S-ar putea ca absolvenții cu mai multe abilități interpersonale să fie mai predispuși la tranziție între industrii, deoarece se pot adapta mai bine la diferite medii. Totuși, s-ar putea ca absolvenții care caută locuri de muncă în afara industriei lor actuale să raporteze competențe interpersonale suplimentare ca o modalitate de a se prezenta ca angajați flexibili, chiar dacă nu au aceste competențe. În ambele cazuri, aceste rezultate sugerează că absolvenții, în special cei cu o carieră timpurie mai dinamică, găsesc abilități interpersonale valoroase în profilul lor profesional.

Trecerea de la învățământul terțiar la muncă implică o nesiguranță substanțială și schimbări între programele de educație, locuri de muncă și industrii. Perturbarea majoră actuală pe piața muncii va crește această incertitudine, făcând esențială pregătirea absolvenților pentru aceasta. Absolvenții cu traiectorii de carieră mai dinamice sunt mai predispuși să includă competențe interpersonale în profilurile lor profesionale. Acest lucru confirmă necesitatea ca instituțiile de învățământ superior să își continue eforturile pentru a dezvolta un set de competențe cuprinzător pentru absolvenții lor, inclusiv competențe tehnice și competențe interpersonale.

Sursa: https://www.oecd-ilibrary.org/education/how-are-young-graduates-settlin…