Pentru a înțelege competențele interculturale și dialogul intercultural, este necesar mai întâi să definim cultura. Conform UNESCO, cultura este acel ansamblu de caracteristici spirituale, materiale, intelectuale și emoționale distinctive ale unei societăți sau grup social, care cuprinde toate modalitățile de a fi în acea societate; la nivel minim, inclusiv artă și literatură, stiluri de viață, moduri de a trăi împreună, sisteme de valori, tradiții și credințe. Fiecare cultură este suma presupunerilor și practicilor împărtășite de membrii unui grup, distingându-le de celelalte grupuri, astfel încât o cultură intră în centrul atenției cel mai clar atunci când este comparată cu o altă cultură menținând practici diferite.

Cu toate acestea, culturile sunt ele însele multiple, astfel încât, pentru persoanele din interior, fiecare grup nu se dezvăluie la fel de omogen, ci mai degrabă o serie de grupuri din ce în ce mai mici, ai căror membri sunt prea conștienți de deosebirile dintre ei. Culturile în sine sunt rareori în centrul atenției în discuția competențelor interculturale, căci culturile nu există în afară de oamenii care le construiesc și le animă. Astfel, membrii grupurilor culturale servesc, mai adecvat, ca punct de atenție. Care sunt exact competențele interculturale și cum pot fi dezvoltate aceste competențe? Există multe definiții diferite ale competențelor interculturale.

Competențele interculturale pot fi definite, în general, ca fiind cunoștințele adecvate despre anumite culturi, precum și cunoștințele generale despre probleme apărute atunci când membrii diferitelor culturi interacționează, păstrând atitudini receptive care încurajează stabilirea și menținerea contactului cu diverse persoane, precum și abilitățile necesare interacționând cu alții din diferite culturi. Unele dintre elementele comune ale competențelor interculturale din diferite culturi includ respectarea, conștientizarea/ identitatea de sine, privirea din alte perspective/ viziuni ale lumii, ascultarea, adaptarea și construirea relațiilor.

Cultura influențează așteptările societale ale comportamentului și comunicării indivizilor care sunt considerați adecvați în anumite contexte. Astfel, pentru a dezvolta competențe interculturale, este important să începem cu indivizii. Există multe definiții (și termeni) ale competențelor interculturale, în funcție de limbă și cultură. De exemplu, competențele interculturale, au fost, de asemenea, definite drept comunicare și comportament care este atât eficient cât și adecvat atunci când interacționăm neținând cont de diferențe. Multe dintre definiții evidențiază dimensiuni specifice de cunoștințe, abilități și atitudini ale competențelor și aproape toate abordează diferențele dintre indivizi.

Aceste competențe sunt legate și chiar sunt ancorate în drepturile omului. În special, principiile drepturilor omului referitoare la relaționare, egalitate, respect, demnitate, participare și incluziune sunt toate strâns aliniate competențelor interculturale. Pentru a rezuma multe definiții existente, în esență, competențele interculturale vizează îmbunătățirea interacțiunilor umane neținând cont de diferențe, fie în cadrul unei societăți (diferențe datorate vârstei, sexului, religiei, statutului socio-economic, apartenenței politice, etniei, etc.) sau peste granițe.

Există două abordări principale pentru dezvoltarea competențelor interculturale: învățarea formală și informală/ non formală. Învățarea interculturală formală poate avea loc prin programa educațională la toate nivelurile de școlarizare, cursuri specifice de scurtă durată, axate pe anumite elemente ale competențelor interculturale și oportunități de învățare prin experiență formalizate (cum ar fi prin formare profesională sau studiere sau muncă în străinătate). Oportunitățile de învățare informală și non formală apar prin schimburi, organizații culturale, media, spații publice, cum ar fi muzee și biblioteci. O astfel de învățare are loc și prin experiența trăită zilnic în interacțiunea cu cei care diferă de noi din punct de vedere al vârstei, sexului, religiei, etniei, statutului socio-economic, credințelor politice sau abilităților fizice, pentru a numi câteva diferențe. Ambele abordări ale dezvoltării competențelor interculturale cuprind trei domenii principale ale învățării pentru a încuraja educația cetățeniei globale: cognitiv, socio-emoțional și comportamental. Odată cu utilizarea tehnologiei, materialele interculturale sunt acum disponibile și accesibile pentru mulți care poate nu au nevoie sau au acces la contextul de învățare formală, dar pot fi motivați să se angajeze în învățarea autodidactă. Alte modalități informale de dezvoltare a competențelor interculturale includ grupuri de lectură, discuții cinematografice și producții teatrale, toate trei fiind forme de povestire. Toate aceste modalități de dezvoltare a competențelor interculturale - formale, non formale, informale, tehnologice, autodidacte - implică abilități de comunicare într-o oarecare măsură, deoarece, până la urmă, comunicarea și comportamentul sunt în centrul competențelor interculturale. Această imagine de ansamblu se concentrează în principal pe instrumente și activități specifice de formare interculturală utilizate în principal în contexte formale de învățare (școli, cursuri, ateliere, instruiri), deoarece acestea sunt vizate în mod special pentru dezvoltarea competențelor interculturale ale participanților. Este important de menționat că cercetarea a arătat că dezvoltarea competențelor interculturale este un proces pe tot parcursul vieții, deci o instruire sau experiență unică este insuficientă dacă obiectivul este atingerea competențelor interculturale. Cu toate acestea, dacă accentul se concentrează pe procesul în sine, atunci obiectivele dezvoltării competențelor interculturale devin mai realiste. Obiectivele interculturale mai realiste pot include practicarea ascultării profunde, creșterea propriei conștiințe culturale de sine, conștientizarea celorlalți, dezvoltarea empatiei și descoperirea unor asemănări, în special cu cei care par destul de diferiți.

Sursa: https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000370336?posInSet=1&queryId=c…