Acest articol a fost realizat în urma participării  la programul de formare „Design Thinking in the Classroom”  furnizat deNEWSCHOOL AS, în perioada 22-24 noiembrie 2022, în Oslo, Norvegia.Această mobilitate a fost organizata în cadrul Proiectului ,,Ways to build a democratic and inclusive culture in school’’, 2021-EY-PMIP-0005,  finanțat prin Mecanismul Financiar al SEE 2014-2021, implementat în perioada 01.03.2022 – 31.08.2023.

Îmi amintesc din copilărie cum orice poveste minunată, pe care bunicii ne-o citeau stând pe genunchii lor, începea cu...„a fost odată ca niciodată”.  Nu mă gândeam vreodată ca acum, la maturitate, să experimentez ceea ce atunci mi se părea ceva ireal și cu atât mai mult nici măcar nu izbuteam să mă gândesc că aș putea să scriu o poveste pe care am trăit-o cu adevărat și pe care v-o relatez în continuare:

Despre Țara lui Moș Crăciun am auzit cu toții. Ascunsă printre fiorduri și văi adânci, împodobită cu păduri pudrate pe alocuri cu zăpadă, Norvegia este țara magică în care te aștepți la orice pas să-l întâlnești pe darnicul bătrânel cu spiridușii și renii săi. Într-o filă din acest basm am poposit și eu grație programului de formare „Design Thinking in the Classroom” din cadrul proiectului ”Ways to build a democratic and inclusive culture in school” al cărui beneficiar este Casa Coprpului Didactic Brașov. Veselie și bucurie mare a fost atunci când am aflat, în urma depunerii candidaturii, că voi fi sol al acestei instituții, împreună cu alte trei colege, în țara iubită de multă lume. Așa că, la sfârșit de noiembrie, ne-am făcut bagajele și am plecat peste mări și țări pentru a afla ce înseamnă „Design Thinking” și printre picăturile de timp liber să-l descoperim și pe Moș Crăciun.

Iată ce am aflat: Conceptul de Design Thinking a apărut în 1987, prin Peter Rowe, profesor de architectură și design urban la Harvard, în cartea sa „Design Thinking”. Interesul a început să apară începând cu anii ’90  prin promovarea metodei de către David Kelley, profesor la Stanford Design School și co-fondator al companiei de design și consultanță, IDEO. La acel moment, gândirea-design era o metodă pentru rezolvarea practică și creativă a problemelor utilizată de designeri în timpul procesului de proiectare.  În scurt timp, Design Thinking a devenit o abordare și pentru rezolvarea problemelor în afara practicilor de design profesional, cum ar fi contextele sociale și de afaceri și nu în ultimul rând, în contextele educaționale.

Astăzi Design Thinking este o mentalitate, nu doar o metodă. Este de fapt un proces prin care ajungem la soluții relevante pentru o problemă, trecând și experimentând soluții intermediare. Design Thinking începe din empatie profundă și înțelege nevoile și motivațiile elevilor, profesorilor, părinților, a celora care alcătuiesc lumea noastră de zi cu zi.  Design Thinking beneficiază foarte mult de opiniile mai multor perspective, iar creativitatea altora susține propria creativitate. Mai multe minți sunt întotdeauna mai puternice decât una atunci când rezolvăm o provocare.

Design Thinking susține convingerea fundamentală că noi toți putem crea schimbare – indiferent cât de mare este o problemă, cât de puțin timp sau cât de mic este un buget. Indiferent ce constrângeri există în jurul celui care învață, proiectarea poate fi un proces plăcut. Și foarte important, este experimental. Design Thinking oferă permisiunea de a eșua și de a învăța din greșeli, pentru că se lucrează cu idei noi, se primește feedback despre ele, apoi se iterează.

În calitate de dascăli avem datoria ca, în fiecare zi, să proiectăm modalități de a interacționa cu elevii în jurul unor conținuturi pe care dorim să le transmitem. Trebuie să urmăm un proces de proiectare pentru a fi mai intenționați cu privire la conectarea acestor conținuturi, la interesele și dorințele elevilor de astăzi, prin aflarea mai multor lucruri pe care le fac în afara școlii, plus conectarea acestora la problemele reale ale planetei din zilele noastre.

V-am expus câteva idei despre această nouă paradigmă de „Design Thinking” și fără falsă modestie pot spune că am lucrat din greu, împreună cu ceilalți participanți de la curs, timp de trei zile, pentru a o descoperi. Nu ne-a fost ușor, dar atunci când participi activ la propria-ți formare lucrurile le vezi din altă perspectivă și mult mai clar. Colegi din Grecia, Estonia și alții din România (județele Covasna și Tulcea) ne-au fost alături în marea aventură a dobândirii de noi competențe.

În ceea ce îl privește pe Moș Crăciun sunt alte lucruri frumoase de povestit. Știind că țările nordice își revendică supremația lui „Old Saint” și că existe multe legende țesute în jurul lui, am pornit la drum. Nu mare ne-a fost mirarea când, la câțiva kilometri de Oslo, de-a lungul fiordului, în micul orășel Drøbak, am descoperit un loc unde realitatea se împletește cu basmul, un loc unde spiridușii, globurile, clopoțeii și figurinele din sticlă stau aranjate frumos pe rafturi, sau în coșulețe, ispitându-te să le cumperi. Într-un colț al uneia dintre încăperi Oficiul Poștal al Moșului își așteaptă mai micii sau mai marii expeditori pentru a-și exprima dorințele care în mare parte, în  Ajunul Crăciunului, devin realitate.  Ne-am încărcat de energie pozitivă și am retrăit anii copilăriei în acest laborator miraculos al lui Santa Claus.

Totul a fost magie, am împletit utilul cu plăcutul astfel încât un fel de bucurie nostalgică îmi revine în minte, un miracol care începe cu „a fost o dată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti...”.

 P.S. Este atât de minunat să trăiești experiența unui astfel program de formare încât nu-mi rămâne decât să sper ca prin gândurile pe care vi le-am transmis să vă fi convins să participați la astfel de mobilități.