chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE

Platforma electronică pentru educația adulților în Europa

 
 

Blog

Trezirea din somn. Ce nu știm despre tutoriat

19/09/2018
de Sorin Angheluta
Limba: RO
Document available also in: PL FR DE EN FI

Cum deblocăm resursele ascunse, adesea neutilizate, ale cursanților? S-ar putea ca ipotezele care stau la baza îndrumării să fie răspunsul la nevoile noastre în domeniul educației, inclusiv în educația adulților? Gândiți-vă la ce se poate schimba în calitatea dezvoltării dacă implementăm principiile tutoriatului?

Tutorele (limba latină - tutore) este o persoană care este în măsură să ghideze dezvoltarea unui elev prin îndrumare, de a recunoaște cu exactitate potențialul său de a ajuta la descoperirea talentelor și dezvoltare, de a identifica împreună cu el calea acestei evoluții. Tutoratul este mai mult decât un transfer de cunoștințe. Este o metodă educațională personalizată, holistică, bazată pe relații, care își are semnificația din experiența profesorului și a cursantului.

Abordarea cea mai potrivită este teoria Nel Noddings referitoare la esența procesului de învățare ca atare și se bazează pe convingerea că educația este impusă de sus în jos, programul de învățare universal ar trebui să fie înlocuit cu o formare individualizată, de adaptare a programului la abilități și interese, fără a sacrifica formularea cerințelor criteriilor care sunt necesare datorită oportunității procesului de învățare [1].

De ce acum pe piața muncii, trebuie să ne gândim la ceea ce înseamnă dobândirea de noi competențe, ar trebui să acordăm atenție acestei metode? Unul dintre răspunsuri ar putea fi convingerea că dezvoltarea nu se limitează doar la extinderea cunoștințelor și la îmbunătățirea competențelor. Scopul său este de a descoperi abilități și pasiuni anterioare latente. Cum arată acest proces în practică? La ce reguli se supune?

 

/is/file/shutterstock548213347jpgshutterstock_548213347.jpg

 

În primul rând, rolul

Pentru un tutore, de bază și esențială este credința în potențialul activității de îndrumare. Tutorele trebuie să fie atât pretențios, cât și încrezător față de persoana pe care o îndrumă. Tutorele ar trebui să fie un ghid și un partener pentru elevi, arătând posibilitățile și soluțiile. El este, de asemenea, un partener, prezent în momente dificile, ajutându-l să înțeleagă realitatea și un aliat care îl ajută pe protejat în realizarea proiectelor sale. Atribuind sarcini, construind o relație și, în același timp, crezând în elevul său, „maestrul” trebuie să facă schimbările care îi permit „elevului” să-și atingă obiectivele.

„Tutorele ajută la crearea și menținerea unei tensiuni creative între realitatea – locul unde este omul și viziunea – cu locul pe care dorește să îl atingă, cu alte cuvinte, tutorele îl ajută pe cel pe care  îl îndrumă să-și definească obiective specifice și să însoțească punerea în aplicare a acestora [2].”

În al doilea rând, relația

Un alt factor care aduce tutorele și pe elevul său mai aproape de succes este relația pozitivă dintre ei. O relație în care participanții la proces mențin un dialog constant și un schimb de puncte de vedere, reflecții și cunoștințe. Tutoriatul necesită o înțelegere reciprocă și, prin urmare, o aprofundare continuă a relațiilor reciproce la un nivel care permite deschiderea de sine. Pentru a face acest lucru, este nevoie de timp, regularitate și vigilență pentru alegerea conținutului și a cunoștințelor care urmează să fie transmise pentru a se potrivi cu nivelul de mentorat. Încrederea în tutore, născută din relația dintre clădire și autenticitate, le permite elevilor să depășească provocările și barierele mentale existente.

La rândul său, autenticitatea menționată mai sus consolidează poziția autoritară a tutorelui și respectul față de ceilalți. Această autoritate nu rezultă din rolul social, puterea sau poziția deținută, ci din personalitate și credibilitate. Toate aspectele menționate mai sus trebuie să se producă împreună, motiv pentru care îndrumarea este un proces de dezvoltare atât de solicitant.

În al treilea rând, libertatea

O condiție sine qua non pentru dezvoltare este voința personală a elevului întărită de conștiința de sine care rezultă dintr-o observare atentă a lui însuși. Elevii trebuie să fie conștienți de responsabilitatea procesului de dezvoltare. Instruirea trebuie să fie voluntară.

Care este beneficiul tutoriatului?

Tutoriatul formează un cadru pentru educație bazat pe o analiză reflectivă a dezvoltării personale, nu este un gen atât de răspândit în sistemul nostru de educație, pregătirea nivelată care nu măsoară succesul obținerii următorului nivel. Superioritatea îndrumării în educația formală rezultă din abordarea eșecurilor și erorilor. În educația formală, acoperită cu un sistem de scheme, teste și necesități, erorile sunt evidențiate, se pare, pentru ceea ce ele însele sunt. Cu toate acestea, în cazul tutoriatului o eroare este folosită pentru a face cunoscut ceea ce este nou, servind cunoștințelor pure și nu aprecierii. Eficacitatea tutoriatului determină nivelul angajamentului și a schimbărilor care rezultă.

De ce nu este un proces ușor?

Dezvoltarea tutoriatului este fluidă și nu poate fi standardizată, deci nu poate fi reprezentată într-o schemă. O schemă mentală nu există deoarece circumstanțele se schimbă, condițiile se schimbă, problemele se schimbă. În plus, tutoriatul este un proces pe termen lung, care oferă posibilitatea de a lucra de-a lungul anilor, astfel încât „masterul” și „elevul” să se cunoască reciproc în diferite situații, care afectează în mod pozitiv spiritul lor deschis ... o abordare holistică față de oameni, iar obiectivul său principal este consolidarea autonomiei prin gândire și acțiune. O problemă importantă este apariția obiectivului final de zi cu zi atunci când se călătorește împreună, având în vedere că dezvoltarea atinge multe aspecte ale vieții în același timp.

Cum să ne gândim la utilizarea, aplicarea și implementarea tutoriatului?

În general, tutoriatul este o sursă de inspirație pentru toate părțile implicate. Este o plăcere intelectuală reciprocă. Este, de asemenea, o reflectare asupra valorilor, formarea de personaje, învățarea gândirii independente, argumentarea și luarea deciziilor înțelepte. Tutorele oferă ceea ce sistemele de educație în masă nu pot oferi în general: vigilență în beneficiul celui îndrumat în particular și posibilitatea de a adapta calea educațională la situația sa specifică.

Amintiți-vă, totuși, că nu toată lumea este destul de matură și conștientă de propriile nevoi pentru a putea participa la activitățile de tutoriat. Dacă cineva nu vrea să se dezvolte, nu-l puteți forța.

 

Monika Dawid-Sawicka - autor de texte, analize și studii pe piața muncii, managementul resurselor umane și capitalul uman. Implicată în sectorul resurselor umane timp de 15 ani. Formatoare certificată în domeniul diagnosticării stilurilor de gândire și a activităților FRIS. Formator ECPC specializat în monitorizarea persoanelor care își schimbă viața profesională. Ambasador EPALE.

[1] Beata Karpińska-Musiał, Magdalena Panońko „Întâlnirea cu tutoriatul. Istoriile cazurilor individuale”. Wolters Kluwer 2018; pagina 22.

[2] Krzysztof Słaboń, „Tutoriatul: o metodă inovatoare pentru dezvoltarea creativității și a gândirii independente”; Revista „Învață mai bine” (Uczyć lepiej) Nr. 4/2013-2014, paginile 4-5.

 

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn
Refresh comments Enable auto refresh

Se afișează 1 - 8 din 8
  • imaginea utilizatorului Barbara Szymańska
    Bycie takim tutorem wymaga ogromnych umiejętności, dojrzałości i powiedziałabym nawet mądrości. Sądzę, że bardzo brakuje nam tego typu relacji, choć ciągle ciężko zidentyfikować mi jednoznacznie przyczynę tego stanu rzeczy. Pamiętam początki swojej drogi zawodowej jako psychologa jako naprawdę wymagające. Teraz kiedy korzystam z superwizji jestem przekonana, że tutor, mistrz, superwizor byłby z pewnością rozwiązaniem moich trudności w tamtym czasie.
  • imaginea utilizatorului Monika Hausman-Pniewska
    "Natomiast w tutoringu błąd służy poznaniu tego, co nowe, służy czystej nauce a nie ocenie. Efektywność tutoringu określają poziom zaangażowania i zmiany, które są efektem" - miód na moje uszy, tylko potrzeba oceniania i ku memu zdziwieniu- bycia ocenianym (albo przyzwyczajeniem do tego) jest tak duża, że młodzi ludzie (uogólniając) nie słyszą, a może nie chcą słyszeć mistrza. Obserwuję, że najczęściej wyłapują "jesteś dobry" a jeszcze częściej "jesteś beznadziejny", choć takie słowa nigdy nie padły i od razu odpowiadają atakiem. Łatwo jest ponarzekać na system, w jakim tkwi tradycyjna edukacja (na każdym poziomie), ale ten system tworzą ludzie i szkoda, że sami sobie gotujemy taki los. A odnosząc się di jednego z komentarzy pod artykułem- tutoring w szkołach podstawowych- świetny pomysł, może jest już gdzieś wdrażany? 
  • imaginea utilizatorului Marta Kosińska
    Ciekawe, że nieformalnie ten model kształcenia dorosłych wciąż obowiązuje na uczeniach artystycznych. Promują one zdecydowanie edukację opartą na relacji mistrz-uczeń. I ta perspektywa daje ciekawy ogląd możliwych wypaczeń tego modelu - przez wielu studentów i absolwentów uczelni artystycznych model ten jest uważany za właśnie przestarzały, konserwatywny (także dlatego, że instytucjonalnie oparty najczęściej na relacji mężczyzna mistrz - uczennica kobieta), zamknięty na demokratyczne, bardziej "horyzontalne" formy uczenia. W sumie najciekawsze obecnie wyłomy eksperymentalne w edukacji na uczelniach artystycznych w Polsce próbują zerwać z tym modelem. Warto więc może przyglądać się temu modelowi właśnie w jego otoczeniu instytucjonalnym (uczelni, organizacji, szkół, itd.). 
  • imaginea utilizatorului Małgorzata Mazurek
    szczególnie w edukacji dorosłych. Przywodzi mi również na myśl Instytut Gallupa i proponowany przez nich test mocnych stron/talentów i rozwój/edukacja oparta na rozwijaniu mocnych stron. Myślę, że elementy tutoringu fajnie jest wprowadzać do również do "tradycyjnej" edukacji, która wymaga oceniania, porównywania do standardów i badania wymiernych efektów. Sam proces nauki można oprzeć na tutoringu, coachingu czy ocenianiu kształtującym lub ich elementach.
  • imaginea utilizatorului Anna Dyjak
    Zastanawiam się kiedy jest najlepszy czas aby nauczyć się jeszcze tego o czym piszesz. Obserwuję młodzież i nadal widzę, że ocena jest właśnie przez pryzmat porażek i sukcesów. Zastanawiam się na jakim etapie byłoby sensowne spotkanie z tutorem. Wnioskuję, że czym później tym ciężej ze zmianą kierunku myślenia. Mam jednak nadzieję, że młode pokolenia są otwarte na zmiany i nowości. Naiwnie też wierzę, że być może za jakiś czas takie osoby jak tutor, mentor czy coach będą obecne już w szkole podstawowej ;)
  • imaginea utilizatorului Monika Dawid-Sawicka
    Skutki braku edukacji spersonalizowanej i holistycznej najlepiej widać w najnowszych wynikach badań Bilansu Kapitału Ludzkiego. Na wykonywanie pracy zgodnej z posiadanym wykształceniem wskazuje niewiele więcej niż połowa badanych Polaków (57%). Z kolei aż 40% badanych respondentów zadeklaruje, że gdyby mogli jeszcze raz pokierować swoją karierą zawodową, chcieliby wykonywać inny zawód niż obecnie. Może gdybyśmy postawili na indywidualizacją kształcenia, polegającą na dostosowaniu programu do zdolności i zainteresowań, bez rezygnowania przy tym z formułowania kryteriów wymagań, ten odsetek zapewne byłyby niższy.
  • imaginea utilizatorului Sebastian Cieślak
    Różnice między coachingiem, mentoringiem, tutoringiem są, ale nie zawsze będą one wyraźne i zrozumiałe dla ich odbiorcy. Myślę, że to co ważne w każdym z tych procesów to skupienie się na konkretnej osobie i jej potencjale. Próbie jak najlepszego wykorzystania go do realizacji celów osobistych i firmowych. Niestety mam takie wrażenie, choć to może tylko wrażenie, że w organizacjach poświęca się na nie za mało czasu. Może jestem staromodny ale brakuje czegoś co było kiedyś w cechach rzemieślniczych, gdzie był mistrz i uczeń. Pierwszy uczył drugiego, dawał wskazówki, dzielił się doświadczeniem, ale też zachęcał do robienia innych rzeczy co powodowało, że "uczeń mógł przerosnąć mistrza". Teraz częściej ludzie uczą się na swoich błędach, działają w pośpiechu bo ich "mistrz" jest zajęty innymi sprawami albo go nie ma. Ciekaw jestem czy ten trend się odwróci. 
  • imaginea utilizatorului Monika Dawid-Sawicka
    Mam jeszcze jedną obserwację, obok pośpiechu o którym piszesz. W relacji "mistrz - uczeń" mistrz czasami nie chce dzielić się swoją wiedzą. Analizowałam i opisywałam wiele projektów mentoringowych. Część z nich, szczególnie w firmach produkcyjnych, nie została zrealizowana właśnie przez taką postawę. Stwierdzenia "ja musiałam/em sobie poradzić sam", "jeśli podzielę się swoją wiedzą nie będę potrzebny/a" nie były odosobnionymi przypadkami.