chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE

Platforma electronică pentru educația adulților în Europa

 
 

Blog

Dincolo de Erasmus+ O reamintire a istoriei valorilor pe care se bazează cooperarea europeană în domeniul educației

04/07/2017
de Sorin Angheluta
Limba: RO
Document available also in: EN FR GA

 

Valorile în centrul cooperării

Datorită programului Erasmus, studenții din toată Europa au posibilitatea de a participa la cursuri universitare în străinătate și apoi de a le fi recunoscute achizițiile în țara lor de origine. Ceea ce altă dată era un privilegiu rezervat pentru mai puțin de 1% dintre studenții care urmau un curs universitar, acum este o parte integrantă a acestui parcurs. Astfel, adresându-se mai degrabă mai multor studenți, decât câtorva selectați, programul Erasmus a marcat, încă de la crearea sa, un punct de cotitură în ceea ce privește accesul egal la educație.

Va trebui să profităm de ocazia de a sărbători programul Erasmus și realizările sale pentru a ne reaminti că istoria cooperării europene în domeniul educației, în ultimii 30 de ani, este extinsă și adânc înrădăcinată în valori puternice. Aceasta datează de la Convenția de la Haga, care a avut loc în anul 1948, ocazie cu care au fost definite scopurile ideologice ale părinților fondatori ai Comunității Europene. Născute după al doilea război mondial, aceste idealuri au influențat elaborarea Tratatului de la Roma, semnat în anul 1957, care a oficializat uniunea popoarelor. Acesta se bazează pe principiile nediscriminării și stabilește obiectivele economice în ceea ce privește politica comună de formare profesională și de liberă circulație a persoanelor.

În anul 1974, miniștrii educației din statele membre ale Uniunii Europene au elaborat prima Rezoluție privind educația, subliniind că valorile ar trebui să fie în centrul cooperării europene în domeniul educației. Rezoluția prevedea că „în orice caz, educația nu ar trebui să fie considerată ca o simplă componentă a vieții economice.“ A fost o rezoluție vizionară, care a permis specificarea reperelor primului program de acțiune în domeniul educației, elaborat în anul 1976.

/ro/file/ujpng-0uj.png

 

 Activitățile sale, similare celor finanțate astăzi în cadrul programului Erasmus+, au fost organizate sub forma unor proiecte pilot, vizite de studiu și de cercetări, cu scopul comun de a face schimb de informații, de experiență și de practici, pentru a promova înțelegerea reciprocă a sistemelor, inovarea și compararea politicilor, experiențelor și ideilor.

/ro/file/ghdfghpng-0ghdfgh.png

 

Conservarea diversității culturale

Prima directivă adoptată de Comunitatea Europeană în anul 1977 a fost un acord între statele membre pentru a oferi o educație gratuită copiilor părinților migranți. Cu ocazia Congresului anual al Asociației irlandeze de educație profesională, desfășurat în anul 1978, Comisia Europeană a precizat: „Această directivă marchează recunoașterea caracterului multicultural al societății pe care ne-o dorim – având în vedere bogăția și diversitatea culturilor pe care noi trebuie să le păstrăm”.

Astfel, directiva a recunoscut că educația interculturală ar trebui să fie un element esențial al cooperării statelor membre ale Uniunii Europene privind integrarea și incluziunea în domeniul educației, al migranților și al grupurilor de minorități. Ea recunoaște, de asemenea, dezvoltarea unor abordări conceptuale și pedagogice în jurul educației interculturale. Aceste abordări au fost considerate ca părți integrante ale luptei împotriva rasismului, a intoleranței și a xenofobiei și, eventual, beneficiare ale unei linii bugetare specifice, în cadrul programului Socrates în anul 1994.

/ro/file/aaapngaaa.png

 

Educația incluzivă

Caracteristica principală a cooperării europene în domeniul educației a fost întotdeauna dorința de includere a grupurilor celor mai defavorizate. Programul Helios (1988-1991) a avut ambiția de a aborda pentru prima dată integrarea copiilor și a tinerilor cu dizabilități în sistemele educaționale clasice și a fost structurat pe studii ale barierelor, ale abordărilor educaționale, ale formării profesorilor și pe dezvoltarea unor instrumente pedagogice, de predare. Această abordare constituie acum o caracteristică esențială a programului Erasmus+, care se concentrează pe „Metode de predare incluzive“. 

/ro/file/iiijpg-1iii.jpg

La începutul anilor 80, statele membre au recunoscut necesitatea de a aborda problema tot mai mare a analfabetismului (un termen utilizat la momentul respectiv), devenit un fenomen extrem de frecvent. S-a convenit ca această chestiune complexă, inclusiv impactul social și economic, care a făcut obiectul unui larg consens, ar trebui să fie abordată, în principal, prin intermediul educației. Acțiunile de cooperare implică campanii de sensibilizare, un schimb de bune practici, o reflecție comună și proiecte de acțiune și de cercetare care să stimuleze inovația în domeniul educației, pentru a combate analfabetismul. Astăzi, Erasmus+ acordă prioritate proiectelor și activităților referitoare la alfabetizare, numerație și consolidarea competențelor digitale, care să permită oferirea unui sprijin atât formatorilor, cât și cursanților adulți.

 

Educația și învățarea pe tot parcursul vieții - concepte pentru a doua șansă

Programul activităților pentru anul 1976 a reprezentat o privire de ansamblu a formării adulților, deoarece el a evidențiat provocările referitoare la tranziția de la învățare la viața profesională. Nu a fost cazul până în anul 1995, grație Cărții albe intitulate „Predarea și învățarea - către societatea cunoașterii“, în care Europa a pus în mod explicit pe ordinea de zi conceptul de școală a doua șansă, sensibilizând adulții la schimbările societății bazate pe cunoaștere. Ca răspuns la această abordare, programul Socrates (1995-2007) a făcut ca una din priorități, adoptată ulterior de programul de educație și formare pe tot parcursul vieții (2007-2014), cea referitoare la formarea adulților să fie o activitate componentă a agendei, intitulată Grundtvig după filozoful danez, care a privit învățarea ca pe o împlinire personală și ca pe un mijloc de participare la viața societății.

Comunicarea Comisiei Europene, intitulată „Realizarea unui spațiu european al educației și formării pe tot parcursul vieții”, care datează din anul 2001, a subliniat importanța învățării pe tot parcursul vieții în ceea ce privește competitivitatea și ocuparea, dar, de asemenea, incluziunea socială, cetățenia activă și dezvoltarea personală. Incluziunea socială, participarea civică, îmbunătățirea sănătății și a bunăstării individuale, precum și împlinirile, sunt rezultate sociale valoroase ale învățării pe tot parcursul vieții.

Agenda reînnoită pentru educația și formarea adulților, adoptată în anul 2011, urmărește acest obiectiv și încearcă să crească rata de participare a adulților la formare (care variază considerabil de la 1,4% la 31,6 %), datorită gradului de conștientizare al grupurilor celor mai defavorizate. Scopul este de a ajunge la o medie de 15% la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Agenda descrie rolul educației adulților, nu numai atunci când vine vorba de satisfacerea nevoilor de noi competențe adecvate pieței forței de muncă, dar, de asemenea, în participarea la viața societății ca individ.

 

Răspunsul la criză

 

/ro/file/ooopngooo.png

Strategia „Europa 2020“, concepută în anul 2013, a fost o strategie concepută special pentru Europa, ca răspuns la criza economică mondială. Educația și formarea profesională, precum și programul Erasmus+ au avut rolul lor de jucat ca părți integrante ale procesului de refacere a economiei pentru a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii pentru Europa. În timp ce provocarea economică rămâne reală, în anul 2015, pentru a răspunde la atacurile teroriste de la Paris și din Danemarca și având în vedere Declarația de la Paris, o refocalizare a fost necesară. Această declarație se bazează pe un acord între miniștrii educației din statele membre ale Uniunii Europene pentru a consolida contribuția educației la dezvoltarea personală și la incluziunea socială și la rolul său în integrarea valorilor fundamentale care sunt în centrul Uniunii Europene. Ca răspuns, Erasmus+ a încorporat obiectivele Declarației de la Paris în favoarea proiectelor privind abordările educației incluzive și la promovarea valorilor pluralismului, ale nediscriminării, ale toleranței, ale justiției, ale solidarității și ale egalității între bărbați și femei. 

 

Rolul continuu al valorilor în Europa

Astfel, cu ocazia festivităților celei de-a 30-a aniversări a programului Erasmus, trebuie să nu uităm să ne felicităm pentru întreaga muncă desfășurată în cadrul programelor de educație europene, bazate pe valorile precizate mai sus. Adânc înrădăcinate, aceste valori au contribuit la lărgirea și la consolidarea rolului educației în construirea unei societăți incluzive și liniștite. Cooperarea în domeniul educației între națiunile europene a contribuit la integrarea acestor valori în toate sistemele și societățile noastre.

Astăzi, așa cum Brexit a devenit realitate, știm că cooperarea europeană este departe de a fi realizată. Este mai important ca apărarea acestor valori, care ar trebui să joace un rol echivalent în realizarea obiectivelor noastre economice, să influențeze și modelarea sistemelor noastre educaționale. Complexitatea provocărilor pentru economia și societatea europeană, la care trebuie să facem față în zilele noastre, nu s-a schimbat. Cooperarea europeană în domeniul educației trebuie să urmeze perspectivele stabilite de vizionarii Europei, încă de acum 60 de ani.

 

Anul 2017 marchează cea de-a treizecea aniversare a programului Erasmus (precursorul programului Erasmus+). Pentru a marca celebrările, Denise Shannon, membru al echipei Léargas (structură care asigură controlul programului Erasmus+ pentru Irlanda), propune urmărirea istoriei succesului cooperării europene în domeniul educației în sens mai larg, și a creării comunității europene după al doilea război mondial.

Această publicație este o versiune prescurtată a unei prezentări pe care Denise a realizat-o la seminarul AONTAS UE, în luna martie 2017, intitulată „Uniunea Europeană: Solidaritate în perioadă de incertitudine“. Blogul lui Denise a fost publicat pentru prima dată în luna mai 2017, pe Léargasblog. Accesați aici

 

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn
Refresh comments Enable auto refresh

Se afișează 1 - 2 din 2
  • imaginea utilizatorului Sinead Whitty

    Denise, thanks for sharing your blog post to celebrate 30 years of Erasmus +.

  • imaginea utilizatorului Demo account EPALE

    This is a very interesting blog post. Thank you for sharing.