Articol de Alexandra Ioannidou

Ce fel de impact va avea tehnologia automatizării asupra forței de muncă și a competențelor necesare pe piața forței de muncă?Va fi schimbarea cererii de competențe o cauză a creșterii inegalității în societățile democratice prospere?

Acestea sunt două dintre cele mai presante întrebări ale timpului nostru. Un studiu din 2013 realizat de Frey și Osborne la Oxford a constatat că 47% din toți lucrătorii din Statele Unite se aflau în locuri de muncă care se confruntă cu un risc ridicat de automatizare (definit ca fiind probabil să fie efectuat de computere și algoritmi cu o probabilitate de peste 70% în următorii 10 până la 20 de ani). De atunci, "un val de anxietate de automatizare a lovit Occidentul", după cum scria The Economist pe 24 aprilie 2018.

Viitorul automatizării la locul de muncă, precum și răspunsul sistemelor de învățământ în abordarea unor astfel de provocări, sunt aspecte centrale în procesul decizional politic. Estimările privind numărul de locuri de muncă expuse riscului de a deveni depășite pe măsură ce tehnologia de automatizare avansează variază foarte mult în funcție de metodologia utilizată. Abordarea bazată pe ocupație folosită de Frey și Osborn arată mai multe locuri de muncă cu risc ridicat de înlocuire decât abordarea bazată pe sarcini utilizată de Arntz, Gregory și Zierahn (2019), deoarece aceasta din urmă presupune că multe ocupații aparent automatizabile conțin adesea o parte substanțială a sarcinilor greu de automatizat.

În ciuda variațiilor semnificative ale constatărilor privind riscul calculat de automatizare a locurilor de muncă, toate studiile concluzionează că lucrătorii slab calificați și angajații în vârstă sunt cel mai probabil să se confrunte cu perturbări și strămutări cauzate de schimbările tehnologice.

Îngrijorarea că schimbările tehnologice vor provoca șomaj în masă nu este o noutate. De fapt, tehnologiile de economisire a forței de muncă au fost introduse mult mai devreme decât Prima Revoluție Industrială. Aparent, ultimele două secole de automatizare și avans tehnologic nu au făcut ca forța de muncă umană să fie depășită; pe termen lung, adoptarea și difuzarea acestor tehnologii au condus de fapt la o creștere fără precedent a productivității și la creșterea ocupării forței de muncă.

Cu toate acestea, inteligența artificială, robotica și automatizarea avansată sunt susceptibile de a accelera transformarea muncii și vor avea implicații majore asupra ofertei de competențe și a cererii de competențe. Inițial, acestea vor afecta în principal lucrătorii mai în vârstă și necalificați, ale căror locuri de muncă vor fi amenințate de automatizare și de transformarea socio-ecologică către o economie verde. Cu toate acestea, tinerii adulți se vor confrunta, de asemenea, cu tulburări majore în viitor. Criza din 2008 și desfășurarea Marii Recesiuni au scos la iveală tranziții problematice de la școală la locul de muncă, necorelarea competențelor și au condus la rate ridicate ale șomajului, în special în sudul Europei și în rândul tinerilor. Și, ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, s-a constatat că aproximativ 45 de milioane de locuri de muncă de pe piața forței de muncă din UE-27, majoritatea din sectorul serviciilor cu calificare medie și mai scăzută, au fost expuse unor riscuri semnificative din cauza restricțiilor impuse de COVID-19.

Rezultă că mulți angajați vor trebui să dobândească noi competențe pentru a-și păstra locurile de muncă sau să se mute într-un alt sector al economiei în următorii ani.

Investițiile în competențe reprezintă o dimensiune relevantă pentru ca politicile publice să facă față consecințelor pe termen mediu și lung ale Marii Recesiuni și ale pandemiei, precum și să faciliteze adaptarea la cerințele în schimbare ale economiei. 

Mai multe țări europene au elaborat strategii naționale în materie de competențe care sprijină tranziția către o economie digitală și ecologică prin investiții în competențe (Germania) sau prin utilizarea unora dintre Mecanismele de redresare și reziliență finanțate de UE pentru recalificare și perfecționare prin intermediul unui plan național pentru noi competențe (Italia). În strategia națională germană privind competențele, educația și formarea continuă sunt considerate esențiale pentru menținerea și extinderea oportunităților de angajare în sectoarele amenințate de digitalizare, automatizare și modernizare economică. Acordul de coaliție include trimiteri specifice la reconversia profesională la jumătatea carierei și introducerea unor conturi de economii "șanse de viață" pentru a promova participarea la formarea adulților pentru persoanele cu studii slabe. Stimulentele financiare vor fi puse la dispoziția adulților șomeri în vederea îmbunătățirii competențelor și a recalificării. În plus, acordul de coaliție promite sprijin pentru migranți și femei pentru a intra în meserii calificate și pentru întreprinderi pentru a face față schimbărilor structurale.

La nivel european, putem găsi numeroase inițiative care sprijină dobândirea de competențe, formarea adulților și învățarea pe tot parcursul vieții. De la Agenda europeană reînnoită pentru învățarea în rândul adulților și Agenda europeană pentru competențe până la Pilonul european al drepturilor sociale, toate spriijină oamenii în parcursurile lor de învățare și în dobândirea de competențe. Acestea subliniază, de asemenea, importanța educației, formării și învățării pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de calitate, pentru participarea activă în societate și tranzițiile reușite pe piața forței de muncă.

O problemă evidentă care ar putea pune în pericol aceste eforturi politice este inegalitatea accesului la educația și formarea adulților. Cercetările au stabilit că inegalitățile educaționale inițiale se perpetuează de-a lungul vieții. Cei deja mai bine educați și cei cu poziții profesionale relativ sigure își măresc cumulat avantajul prin investiții educaționale suplimentare pe parcursul vieții. S-a constatat că lucrătorii ale căror locuri de muncă prezintă un risc ridicat de automatizare sunt în mod constant mai puțin susceptibili de a se angaja în formarea adulților decât colegii lor în locuri de muncă mai puțin expuse și se confruntă cu mai multe obstacole în calea participării la formare; acest model fiind destul de constant, indiferent de regimul de bunăstare al țării.

Constatările confirmă, de asemenea, că acei angajați, care au deja competențe superioare, sunt încurajați de către companii să-și dezvolte în continuare competențele. Destul de interesant, Financial Times a raportat în 2019 că guvernul din Regatul Unit a introdus o „taxă de ucenicie” pentru a forța angajatorii să cheltuiască mai mult pentru formare. Ca răspuns, un număr surprinzător de companii și-au trimis directorii la școli de afaceri pentru „ucenicie”. Deci, fără intervenția politicii, angajatorii și angajații tind să se implice în modele de comportament care tind să accentueze inegalitățile: investițiile private în competențe îi favorizează în mod disproporționat pe cei deja înalt calificați.

Fără un angajament politic puternic și investiții publice substanțiale, cei care au cea mai mare nevoie de formare sunt cel mai puțin probabil să primească; inegalitățile vor fi perpetuate. Măsurile active de pe piața muncii, cheltuielile publice în sistemele de educație și formare deschise și flexibile, sistemele de recunoaștere a competențelor și programele care vizează grupurile cele mai vulnerabile pot juca un rol în atenuarea constrângerilor structurale și în promovarea nivelurilor de participare larg distribuite în educația și formarea adulților.

Astfel de politici abordează inegalitatea din două direcții: în primul rând, oferă acces la oportunități de învățare pentru un număr tot mai mare de persoane și, astfel, posibilitatea de a beneficia de profiturile monetare și nemonetare ale educației și formării adulților. În al doilea rând, acestea conduc la o creștere a nivelului general de calificare al populației, care, așa cum subliniază David Author de la MIT (2014), poate modera efectele primei de calificare și poate duce la reducerea inegalităților de câștig.

Imagine: Ümit Yıldırım (Unsplash)