chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE

Platforma electronică pentru educația adulților în Europa

 
 

Blog

Egalitatea și incluziunea în educația de bază a adulților

31/03/2018
by Sorin Angheluta
Limba: RO
Document available also in: EN PL LV MT EL FR DE IT ES SL HU HR

/ro/file/basic-skills-adult-educatorsBasic Skills adult educators

Basic Skills adult educators

 

Davis Mallows, Coordonatorul tematic EPALE, reflectă modul în care profesorii care predau competențe de bază pentru adulți pot face ca învățarea în rândul adulților să fie mai incluzivă.

 

Reducerea decalajului prin educația de bază a adulților 

Egalitatea și incluziunea sunt chestiuni fundamentale pentru toți cei care fac parte din Rețeaua europeană de competențe de bază (EBSN). Mulți dintre noi s-au interesat de acest domeniu, susținând o societate mai bună și mai egalitară, în care învățarea deprinderilor de bază pentru adulți joacă un rol important în abordarea inegalităților și excluziunii sociale. Cercetările efectuate în Marea Britanie au demonstrat corelații puternice între competențele de bază insuficiente și dezavantajele socio-economice:

Persoanele cu cel mai scăzut nivel de alfabetizare au fost relativ dezavantajate în viața personală încă din copilărie, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al nivelului educațional și al sprijinului educațional al părinților. Un număr din ce în ce mai mare de familii de persoane cu cele mai scăzute niveluri au fost susceptibile, cel mai probabil ca aceștia, să fi experimentat aceste forme de dezavantaj.

Deși știm că corelația nu este o cauză, ar fi corect să presupunem că sprijinirea adulților pentru a-și îmbunătăți abilitățile de bază (de a-și continua învățarea sau de a se adapta schimbărilor la locul de muncă sau la domiciliu) va contribui la reducerea decalajelor dintre grupurile socio-economice; mai ales dacă prin această experiență educațională, participanții devin și mai conștienți din punct de vedere social și cultural.

 

Profesioniștii au contribuții utile pentru politicile de informare

Pentru a ne asigura că toți adulții au oportunități egale de acces la o formare semnificativă, personalizată și adecvată, avem nevoie, în primul rând, de angajamentul politic. Misiunea EBSN și a membrilor săi este de a încuraja această participare și de a implica părțile interesate în parteneriate pe termen lung și durabile.

Cu toate acestea, cadrele didactice nu au adesea abilitățile de a se angaja și de a schimba politicile organizației responsabilă de programele de educație a adulților la care aceștia lucrează. Ei lucrează în limitele înguste ale unui sistem asupra căruia au un control limitat, iar vocile lor nu sunt adesea ascultate în discuții.

Profesorii pot să-și împărtășească experiențele despre grupurile de cursanți care sunt cel mai greu de realizat, identificându-i, desigur, și ajutându-i să se pregătească. Prin ascultarea cu atenție a cursanților și prin evaluarea nevoilor acestora, aceștia pot indica conducerii atunci când sunt dezavantajați și se mobilizează pentru a schimba situația. Vocile cursanților ne pot ajuta să evaluăm obstacolele în calea învățării, cum ar fi îngrijirea copilului sau transportul necorespunzător și să asigurăm accesul la formare, în practică, pentru cei care au nevoie cel mai mult. Profesorii și cei implicați în educația adulților sunt în măsură să îmbogățească aceste cunoștințe.

 

Schimbarea începe în clasă

Abordare personalizată

Dar, în propria lor clasă (sau oricare ar fi mediul de învățare), profesorii pot influența cel mai mult. Aici fiecare profesor poate contribui în mod semnificativ la faptul că toți cursanții au acces la program și au șanse mari de succes. Acestea sunt lucruri simple, cum ar fi asigurarea existenței unor reguli clare de conduită care au fost negociate de către elevi înșiși, pentru a contesta exprimarea oricărei atitudini discriminatorii sau negative. În programa lor de învățământ, profesorii trebuie să ia în considerare diversitatea sălii de clasă - probabil prin identificarea oportunităților pentru care cursanții să colaboreze alături de diverse grupuri și, cel mai important, asigurându-se că diferitele experiențe de viață ale fiecăruia dintre persoane contribuie la proiectarea programelor și la activitatea grupului. Această abordare individuală și personalizată a accesului la planul de formare este esențială pentru crearea unei clase incluzive.

Materiale de predare și evaluare

Materialele didactice utilizate sunt, de asemenea, importante: în termeni simpli, trebuie să fie nediscriminatorii față de orice grup sau stereotipuri culturale - cursanții și colegii lor trebuie să se recunoască în materialele pe care le utilizează în clasă. În general, acest lucru nu este cazul materialelor produse în mod comercial, care vizează o piață foarte mare.

Desigur, egalitatea și incluziunea nu sunt doar o problemă a identității culturale. Profesorii ar trebui să fie atenți să folosească o varietate de metode de învățare pentru a asigura recunoașterea diferitelor mijloace de învățare. De asemenea, trebuie să utilizeze o serie de metode de evaluare care să permită elevilor să demonstreze că au învățat. Evaluările școlare pot fi dăunătoare adulților cu experiențe educaționale negative. De asemenea, este important ca profesorii să ia în considerare dacă evaluările tradiționale, sub formă de dizertații sau teste scrise, reprezintă cea mai eficientă modalitate de evaluare a progresului cursanților. În primul rând, profesorii trebuie să se asigure că toată lumea consideră că contribuția lor este importantă, ceea ce presupune ca profesorul să fie proactiv în crearea și menținerea unui mediu favorabil și incluziv.

Sunt sigur că egalitatea și includerea sunt chestiuni esențiale pentru mulți dintre voi care citiți acest articol. Și cred, de asemenea, că mulți dintre dumneavoastră împărtășesc credința mea că învățarea deprinderilor de bază pentru adulți joacă un rol important în abordarea inegalităților și excluziunii sociale. Trebuie să ne amintim nu numai că trebuie să dezvoltăm și să îmbunătățim învățarea abilităților de bază ale adulților pentru a crea o societate mai incluzivă, dar și că această educație este accesibilă tuturor cât mai mult posibil pentru a o putea realiza.

 

Dorim să vă invităm să participați la discuțiile în timp real ale EPALE cu privire la modul de asigurare a integrării optime în educația adulților la nivel de politică și implementarea acesteia. Această discuție va fi în limba engleză și va avea loc pe această pagină în data de 22 martie 2018. Va fi moderată de coordonatorul tematic EPALE Simon Broek.

Sperăm că veți participa!


David Mallows are 30 de ani de experiență în educația adulților ca profesor, formator de profesori, director și cercetător. Anterior, a fost Director de Cercetare al Centrului Național de Cercetare-Dezvoltare (CNRD) pentru Alfabetizarea Adulților (Citire, Scriere și Calcul matematic) la Institutul de Formare UCL din Londra și reprezintă astăzi Rețeaua Europeană de Competențe de Bază (EBSN) în EPALE, în calitate de coordonator tematic pentru competențele de bază.

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn
Refresh comments Enable auto refresh

Se afișează 1 - 9 din 9
  • imaginea utilizatorului Revita Zariņa
    Pēc raksta rodas daudz pārdomu. Piekrītu autoram, ka cilvēka prasmju līmenis bieži saistīts ar cilvēka sociālekonomisko stāvokli. Man rodas jautājums, kā mudināt šos cilvēkus apmeklēt mācības! Esmu saskārusies ar situācijām, kur cilvēkiem tiek piedāvāta iespēja izglītoties, bet viņi tam neredz nekādu jēgu, viņi to negrib. Šādās ģimenēs, kurās aug bērni šādu attieksmi pret izglītību manto arī bērni. Bieži šiem bērniem izglītības iestādē ir grūti iemācīt daudzas lietas, jo viņiem jau ir izveidojusies attieksme, kura mantota no viņu vecākiem!
  • imaginea utilizatorului Alfrēds Mežulis
    Man šķiet, ka tas ir smalks un apjomīgs process — ir jādomā nevis kā mudināt indivīdu mācīties, bet gan kā pamudināt visu atbilstošo sabiedrības daļu novērtēt izglītības nozīmi un aktualitāti. Šķiet, ja sabiedrība domās par mācībām kā par prioritāti, tad arī dažiem no vecākiem mantotie uzskati lēnām, bet pamatīgi mainīsies, un tad būs jādomā nevis par to, kā piedabūt mācīties, bet gan par to, ko un kā labāk mācīt.
  • imaginea utilizatorului Lelde Nakurte-Ruņģevica
    Piekrītu raksta autoram, ka viņa prasmju līmenis bieži arī nosaka kāds ir cilvēka sociālekonomiskais stāvoklis. Diemžēl, cik esmu novērojusi, cilvēki, kuriem ir zems sociālekonomiskais stāvoklis īsti nevēlas savu dzīvi mainīt, jo viņam ir labi tāpat. Ko viņam mainīt? Pabalsti viņam tiek piešķirti un viss ir labi. Bēdīgākais, ka šajās ģimenēs aug bērni un viņi redz kāda ir vecāku attieksme pret izglītību un darbu. Svarīgi ir, lai jaunā paaudze nekļūst par tādiem pašiem kā viņu vecāki. Bērniem ir svarīgi iemācīt izglītības un darba nozīmīgumu. Ir svarīgi, lai viņi saprastu, ka gan pamatprasmes, gan jebkuras citas prasmes, kuras dzīves laikā viņš iegūs, nāks tikai viņam par labu un nodrošinās labākus dzīves apstākļus nākotnē.
  • imaginea utilizatorului Jānis Kairišs
    Piekrītu raksta autora par to, ka ir svarīgs šādu apmācību saturs un veids, kā tas tiek novadīts un izvērtēts. Nereti gadās kursi, pēc kuru apguves no izglītojamiem var dzirdēt tādas atsauksmes, kā, piemēram, apmācības nebija sasaistītas ar reālas dzīves situācijām, pasniedzēji nebija ieinteresēti mūs apmācīt, bet dara to "ķeksīša pēc". Pēc šādu kursu apmeklējuma var rasties negatīvas asociācijas ar apmācību programmām. Lai no tā izvairītos, ir svarīgi pasniedzējam izveidot mūsdienīgus un uz reālas dzīves situācijām balstītus kursus, kuros ikviens var brīvi izteikt savu viedokli vai pieredzi, lai grupā veidotos viedokļu apmaiņa, kā arī padomāt par to, lai zināšanu pārbaude nenotiktu vienveidīgi, bet gan ar dažādām metodēm, jo katrs esam atšķirīgi un katram ir sava tuvākā metode, kā mācīties, gan arī kā pārbaudīt zināšanas. Vissliktāk ir tad, kad pasniedzējs neuzklausa citu viedokli, ja tas nesakrīt ar pasniedzēja, līdz ar to zūd vēlēšanās izteikties - nejūties novērtēts un saklausīts. Izglītoti cilvēki rada izglītotus cilvēkus. Ja indivīdam nav svarīga izglītība, kāpēc gan tā būtu svarīga bērnam? Izglītojamies un izglītojam apkārtējos!
  • imaginea utilizatorului Elīna Kairiša
    Labdien, 
    Pēc šī raksta izlasīšanas rodas pārdomas par sabiedrības izglītības līmeni un kādēļ bērni mūsdienās aizvien mazāk un mazāk vēlas mācīties un uzzināt jaunu. Protams, ka nevar turpmāk rakstīto pieņemt kā 100% patiesību, taču šķiet, ka tas varētu likt aizdomāties. 
    Vecāki un viņu bērni ir cieši saistīti, vismaz veselīgā ģimenē tā vajadzētu būt. Ja vecākam nav pārāk liela izpratne par izglītības iegūšanu, prasmju racionālu un jēgpilnu pielietošanu, tad arī viņu bērniem tas nešķiet tik svarīgi. Esmu matemātikas skolotāja bērniem 6.klasē un esmu piedzīvojusi gadījumu, kad skolēns apgalvo, ka nav vajadzīgs aprēķināt, cik kvadrātcentimetru ir nepieciešams aplīmēt ar tapetēm (konkrētajā uzdevumā) tikai tādēļ, ka viņa mamma tā nedara. Skolēna ģimenē vecāki aiziet uz veikalu, nopērk nepieciešamo daudzumu uz sajūtām, ja paliek pāri noliek pagrabā vai kādā "stūrī" un par lieki iztērēto naudu nesatraucas. Šis varbūt ir tāds primitīvs piemērs, taču, manuprāt, ļoti spilgts, jo parāda ciešo saistību starp bērna viedokli un viņa vecāku viedokli. Skolēnam zūd motivācija mācīties, jo vecāks neprot dzīvē pielietot laukuma aprēķināšanas būtību. Ar šī piemēra palīdzību vēlējos akcentēt, cik būtiski ir vecākiem izprast pamatskolas sniegtās prasmes (pamatprasmes), lai viņu bērniem arī būtu vēlme izprast šīs lietas. 
    Pati esmu pārliecināta, ka mūžizglītība ir vienīgais variants attīstīties, pilnveidoties un nedegradēties. Pieaugušajiem būtu nepieciešama arī darba, sabiedrības vide, kura liecina, ka nepieciešams sevi pilnveidot, iegūt jaunu pieredzi, apskatīt jaunas metodas un iepazīties ar cita veida praksi jeb kādā jomā. 
  • imaginea utilizatorului Rolands Marcinkevics
    Ideja laba, tomēr jāņem vērā, ka pieaugušajiem jau šobrīd ir dažādas iespējas pilnveidot savas prasmes pieaugušo tālākapmācībā. Protams šo iespēju izmanto galvenokārt tie pieaugušie, kuri jau ir izglītoti un vēlas sevi pilnveidot, viņus papildus pamudināt nav nepieciešams. Esmu sastapies ar cilvēkiem, kuriem tiek piedāvāts apgūt šādu pamatapmācību, ko apmaksā darba devējs, piedāvājot pēc apmācībām stabilu darbu, tomēr pieaugušais atsakās, jo vieglāk dzīvot sevi arī turpmāk nepiepūlot.
    Daudz svarīgāk šobrīd būtu iesaistīt tieši skolēnus savu prasmju apzināšanā un dzīves izveidošanā, lai neveidotos vēl viena paaudze, kas šo nevienlīdzību vēl vairāk palielina. Un tikai tad, kad visi bērni un jaunieši būs iesaistīti, izglītosies un sapratīs izglītības nozīmi, var sākt apmācīt pieaugušos. Savādāk tā ir kā cīņa ar vējdzirnavām - mēs apmācām pieaugušos, kuri līdz šim nav apguvuši pamatprasmes, bet brīdī, kad tas ir izdarīts, ir izaugusi jauna paaudze, ar kuru jāsāk apmācība no sākuma...
  • imaginea utilizatorului Guna Brenda Pogule
    Pilnībā piekrītu Rolandam par salīdzinājumu ar vējdzirnavām un sekojošo paskaidrojumu. Vissvarīgāk ir pievērsties jaunajai paaudzei, lai tā veidotos ar īstajām dzīves vērtībām un nodotu tās saviem bērniem. Jāatzīst, ka arī skolotājs visvairāk savu audzēkni var ietekmēt kā bērnu un jaunieša gados, jo tieši tajā vecumā viss vēl ir priekšā un personība tikai veidojas. 
    Vai pasniedzējs/skolotājs spēj ietekmēt jau pieaugušu cilvēku? Mani māc šaubas. Ja vien šis cilvēks ir tiešām motivēts izmainīt savu dzīvi vai pasniedzējs pamanās pateikt/parādīt kaut ko, kas otram liek aizdomāties. Vai tas notiek gana bieži, nezinu.
    Neesmu arī pārliecināta, vai ir iespējams piesaistīt tieši tos cilvēkus, kuru sociālais stāvoklis ir zemāks un kuriem būtu nepieciešama pamatprasmju izglītība. Ideja tiešām ir laba, bet realizēt to ir grūti.
  • imaginea utilizatorului Etelberto Costa
    Hello. To enter the discussion from Portugal maybe i pick up this first point: 

    Change starts in the classroom! Maybe not (of course if only considering School environment we can agree).

    Family and the society is the critical point. There persists a far distance of inclusion of adults coming for instance from the VET courses or the NEET's more! 

    For nex week discussions: what is meaning for "classroom".! Adults learn more and better trough informal learning (EU papers emphasize that) and specially when joining networks and social media contexts.
    Only to put in question and not to forgot for next week discussions. The digital divide is the critical point for exclusion and inequality for the next years...not in the future, but nowadays happening.     

  • imaginea utilizatorului Elena Trepule
    All adults despite their background need to feel that their experience is valued and may be a source of learning. We, adults, tend to see our own experience as the core of our identity. So if a teacher is neglecting my experience I feel he is neglecting the very me indeed. Inspiring teachers may help learners to see their experience as something of value...