Deficitul de competențe
De aproape un deceniu, deficitul de forță de muncă și deficitul de competențe sunt în creștere în toate statele membre. Deși această tendință a fost întreruptă temporar de pandemia de COVID-19, deficitele au crescut din nou puternic ulterior, ca urmare a redresării economice din statele membre, a modificărilor cererii de competențe și ale peisajului demografic, precum și a consecințelor schimbărilor geopolitice în curs și a ambiției Uniunii Europene în ceea ce privește autonomia strategică deschisă. Deficitele de forță de muncă și de competențe rămân ridicate, în pofida recentei încetiniri economice. Comisia a identificat recent 42 de ocupații pe care le consideră ocupații cu deficit de forță de muncă la nivelul Uniunii Europene. În plus, întreprinderile raportează din ce în ce mai frecvent că nu pot găsi competențele specifice necesare pentru ocuparea posturilor vacante.
Deficitele de forță de muncă și de competențe au implicații economice și sociale și reprezintă o provocare care trebuie abordată urgent. Dacă nu sunt atenuate, aceste deficite riscă să reducă capacitatea de inovare și atractivitatea Uniunii Europene pentru investiții, slăbind competitivitatea acesteia și împiedicând potențialul său de creștere și finanțarea modelului său de protecție socială. Există, de asemenea, riscul ca inegalitățile să fie din ce în ce mai mari și ca unele persoane să nu țină pasul cu ritmul rapid al schimbărilor, ceea ce ar avea consecințe negative pentru coeziunea societăților noastre și pentru sănătatea democrațiilor noastre. În plus, un deficit de lucrători cu competențele necesare ar putea împiedica tranziția verde și cea digitală, precum și competitivitatea și securitatea și autonomia strategică deschisă a Uniunii Europene într-un moment în care trebuie să consolidăm fiecare dintre aceste elemente pentru a asigura reziliența Uniunii Europene. Deși, în unele cazuri, deficitele pot conduce la o îmbunătățire a condițiilor de muncă și la o mai bună incluziune a persoanelor din grupurile subreprezentate, datorită concurenței sporite dintre angajatori pentru a atrage lucrători, ele pot genera o intensitate a muncii mai mare și un stres profesional sporit pentru lucrătorii din sectoarele și profesiile pe care le afectează.
Fiind cei mai apropiați de piața muncii, partenerii sociali, inclusiv la nivel sectorial, au o bună înțelegere a nevoilor angajatorilor și ale lucrătorilor. Declarația de la Val Duchesse a inclus un angajament clar de a aduce mai multe persoane pe piața muncii, de a îmbunătăți condițiile de muncă, de a facilita recunoașterea calificărilor și de a integra lucrătorii care provin din străinătate, prin dialog social și negocieri colective.
Uniunea Europeană nu pornește de la zero. Scopul planului de la nivelul Uniunii Europene este de a orienta măsurile relevante pe termen scurt și mediu, prin operaționalizarea unor măsuri suplimentare concrete, în special la nivel sectorial, pe care Uniunea Europeană, statele membre și partenerii sociali le vor lua sau ar trebui să le ia pentru a răspunde provocărilor generate de deficitul de forță de muncă și de competențe. În plus, acesta pregătește terenul pentru acțiuni sau inițiative potențiale viitoare.
Planul de acțiune acoperă următoarele domenii de politică principale pentru luarea de măsuri la nivelul Uniunii Europene și la nivel național, regional și al partenerilor sociali:
sprijinirea activării persoanelor subreprezentate pe piața forței de muncă;
furnizarea de sprijin pentru competențe, formare și educație;
îmbunătățirea condițiilor de muncă;
îmbunătățirea mobilității echitabile în interiorul Uniunii Europene a lucrătorilor și a cursanților;
atragerea de talente din afara Uniunii Europene.
Creșterea participării pe piața forței de muncă este esențială pentru a remedia deficitul de forță de muncă. În pofida îmbunătățirii continue a ratei de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană, există în continuare un potențial neexploatat considerabil în afara pieței forței de muncă. În total, 21 % din populația actuală cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani este inactivă. Participarea pe piața forței de muncă poate fi îmbunătățită prin concentrarea pe grupurile de populație care sunt în prezent subreprezentate, în special în zonele rurale și de coastă și în regiunile îndepărtate și ultraperiferice. Printre acestea se numără femeile, lucrătorii slab calificați (și anume, persoanele cu studii de nivel secundar sau inferior), lucrătorii în vârstă, tinerii, persoanele care provin dintr-un context de migrație sau cu origine rasială sau etnică minoritară și persoanele cu handicap. Primele trei dintre aceste grupuri au cel mai ridicat potențial neexploatat. Dacă rata lor de activitate la nivelul Uniunii Europene ar crește până la cea a celor trei state membre cu cele mai ridicate rate de activitate pentru aceste grupuri, un număr suplimentar de 17, 13 și, respectiv, 11 milioane de persoane din fiecare grup ar intra pe piața muncii până în 2030.
Principalele obstacole din calea ocupării forței de muncă variază pentru fiecare grup subreprezentat. Femeile au rate mai scăzute de ocupare a forței de muncă și o proporție semnificativ mai mare a locurilor de muncă cu fracțiune de normă decât bărbații, în principal din cauza împărțirii inegale a muncii casnice neremunerate și a responsabilităților de îngrijire. Există și alte obstacole structurale, cum ar fi lipsa unor servicii de calitate și accesibile ca preț de educație și îngrijire timpurie și de îngrijire pe termen lung, care ar permite părinților și persoanelor cu responsabilități de îngrijire să lucreze cu normă întreagă, precum și factori fiscali care descurajează prestarea mai multor ore de muncă. În cazul persoanelor cu studii de nivel secundar sau inferior, printre obstacolele în calea ocupării forței de muncă se numără lipsa egalității de șanse în ceea ce privește accesul la o educație de calitate și favorabilă incluziunii și impactul creșterii cerințelor în materie de competențe. Încadrarea în muncă a lucrătorilor în vârstă este adesea afectată de rigiditățile normelor privind pensionarea, de evoluția rapidă a cerințelor în materie de competențe, combinată cu o rată mai scăzută de participare la formare, și de condiții de muncă neadaptate la nevoile specifice ale acestui grup, inclusiv în ceea ce privește practicile de lucru și locurile de muncă. Tinerii se confruntă cu segmentarea pieței muncii și înregistrează o pondere peste medie a contractelor de muncă neregulată sau temporară. Persoanele cu handicap se confruntă cu lipsa locurilor de muncă adaptate și a proceselor de recrutare și a educației favorabile incluziunii. Pentru persoanele care provin dintr-un context de migrație sau cu origine rasială sau etnică minoritară, integrarea pe piața forței de muncă este îngreunată de decalajul între competențe și cererea pieței, competențele inadecvate, dificultățile lingvistice, discriminare și accesul redus sau inexistent la serviciile de sprijin.
Prin urmare, îmbunătățirea ratelor de activitate necesită o gamă largă de politici adaptate pentru fiecare grup subreprezentat, care să abordeze cauzele profunde specifice. Acestea includ măsuri de îmbunătățire a sprijinului și a stimulentelor pentru muncă, de exemplu reforme ale politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, reforme fiscale care să reducă sarcina fiscală asupra costului forței de muncă pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei și pentru persoanele cu venituri mici, reforme ale prestațiilor care să sporească stimulentele pentru integrarea pe piața muncii sau reforme ale sistemelor de pensii. Politicile de activare ar trebui să fie completate de măsuri de facilitare care să ofere acces efectiv la servicii de educație și îngrijire timpurie și servicii de îngrijire pe termen lung de calitate și la prețuri accesibile.
Mai multe inițiative ale Uniunii Europene au fost deja adoptate și sunt în curs de punere în aplicare. Strategia privind egalitatea de gen include măsuri de sprijinire a creșterii participării femeilor pe piața forței de muncă, vizând domenii precum reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați, promovând utilizarea în mod egal a concediilor familiale și a formulelor flexibile de lucru, precum și educația și îngrijirea timpurie și serviciile de îngrijire pe termen lung de calitate și luptând împotriva stereotipurilor de gen; garanția pentru tineret și inițiativa ALMA vizează șomajul în rândul tinerilor; pachetul privind ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu handicap se axează pe sprijinirea unor rezultate mai bune pe piața forței de muncă pentru persoanele cu handicap; iar planul de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 vizează îmbunătățirea perspectivelor de angajare pentru persoanele care provin dintr-un context de migrație.
Marea majoritate a statelor membre promovează intrarea mai rapidă a tinerilor pe piața forței de muncă, în cadrul angajamentelor lor de a implementa Garanția pentru tineret consolidată. În plus, pentru a permite o mai mare activare a femeilor, multe state membre planifică investiții semnificative în educația și îngrijirea timpurie, iar o serie de state membre sprijină, de asemenea, activarea pe piața muncii a persoanelor care provin dintr-un context de migrație. De asemenea, mai multe state membre consolidează în prezent capacitatea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și reformează punerea în aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă.
Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52024DC01…
