Alfabetizarea științifică cu ajutorul învățării pe tot parcursul vieții
În lumea în curs de schimbare rapidă, caracterizată de cantități masive de informații, dar și de dezinformări aflate în circulație, de evoluții tehnologice și de relevanța în continuă creștere a social media, oamenii au nevoie de abordări educaționale care să îi ajute să învețe cum să funcționeze responsabil și activ în comunitatea lor sau în viața personală într-o perspectivă pe tot parcursul vieții. Aceste abordări depășesc contextul formal al educației, atât sub aspect temporal, cât și spațial. Învățarea poate avea loc într-o varietate de situații și contexte care nu sunt limitate la școală. Sfârșitul educației formale nu indică nici sfârșitul învățării pe perioada vieții. Mai mult, unele cercetări sugerează că dispozițiile de învățare către știință ar trebui încurajate începând din primii ani, când copiii sunt intrinsec curioși de lumea din jurul lor.
Obiectivele învățării non-formale și de-a lungul vieții au fost luate în considerare de mult timp ca făcând parte din politica de educație, formare și tineret a Uniunii Europene. Aceasta oferă sprijin extins pentru proiecte legate de învățarea non-formală și pe tot parcursul vieții, în primul rând în cadrul programului Erasmus+.
Învățarea non-formală este caracterizată ca un mod structurat și organizat de învățare în afara granițelor oficiale ale școlii. De obicei este voluntară și implică metode participative. Poate fi efectuată pe lângă sau în locul învățării formale și este întotdeauna mai flexibilă. Educația non-formală poate oferi cursanților medii de învățare relevante pentru viața lor de zi cu zi și joacă un rol important în dezvoltarea abilităților și competențelor esențiale pentru cetățenia activă, precum și pentru a deveni alfabetizați științific. Rezultatele cercetărilor recente arată că mediile non-formale de învățare pot promova alfabetizarea științifică prin creșterea interesului cursanților pentru învățarea științei și motivația pentru urmărirea unei cariere în domeniul STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). Aceste medii de învățare pentru educația științifică pot include inițiative precum tabere științifice.
O altă formă comună de învățare non-formală este munca în rândul tinerilor, care este legată și de învățarea pe tot parcursul vieții în multe cazuri. Caracteristicile muncii tinerilor prin învățare non-formală sunt aplicabile și pentru alfabetizarea științifică. Acestea includ:
• învățarea prin acțiuni în afara sistemului școlar formal;
• prezență dinamică, flexibilă și interdisciplinară;
• se desfășoară în mod voluntar în situații din viața reală, prin interacțiuni de la egal la egal și prin abordări participative;
• aplicarea unor modalități de învățare individualizate și plăcute;
• să fie accesibil tuturor indiferent de fondul lor și nivelul educațional formal;
• cu un lucrător de tineret care joacă rolul de coordonator sau de îndrumător și proiectat să sprijine dezvoltarea personală și socială a tinerilor.
Dezvoltarea alfabetizării științifice în rândul publicului larg poate lua diverse forme. Se constată că multiplele inițiative de alfabetizare științifică puse în aplicare au cerut în mod repetat „alfabetizarea științei pentru toți” și crearea unei legături mai puternice între știință și societate. Organizarea unui dialog între oamenii de știință și „oamenii laici” nu este suficientă pentru a contribui la eliminarea acestui decalaj. Pe de altă parte, sunt promovate însușirea cunoștințelor și științei de către grupuri de oameni și organizații conduse de principiile „educației populare”, împuternicindu-i pe oameni, oferindu-le posibilitatea de a căuta răspunsuri în sine.
Decalajul dintre domeniul științei și publicul larg a motivat crearea inițiativelor „Știință deschisă” și „Știința cetățenească”. Inițiativele științei deschise descriu transformarea și deschiderea practicilor științifice și a cercetării, menite să creeze o „bază științifică” larg accesibilă pentru a produce, colabora și împărtăși cunoștințe, pentru experți în domeniile științifice și publicul larg. Această „transformare a practicii științifice” presupune direcționarea atenției oamenilor de știință și a cercetătorilor de la publicare către diseminare și schimb de cunoștințe, „permițând utilizatorilor săi (inclusiv publicului larg) să fie producători de idei, relații și servicii și să facă acest lucru permițând noi modele de lucru, noi relații sociale și conduce la un nou modus operandi pentru știință”.
„Știința deschisă” își propune să producă și să împărtășească cunoștințe într-un mod colaborativ, creând oportunități pentru „Știința cetățenească”. Inițiativele științifice cetățenești pot fi definite drept „lucrări științifice realizate de membrii publicului larg, deseori în colaborare cu sau sub conducerea unor oameni de știință și instituții științifice profesionale”. Unul dintre obiectivele inițiativei științifice cetățenești este deschiderea științei pentru cei care au fost excluși din privilegiile comunității științifice, oferind astfel acces publicului să se implice în dezbateri și activități științifice, oferind oportunități de a afla despre metodele științifice, standarde și valori. „Știința cetățenească” poate apropia știința, oamenii de știință și societatea, îmbunătățind în același timp alfabetizarea științifică în rândul populației adulte prin creșterea gradului de conștientizare a relevanței societății a problemelor științifice și prin „oferirea de oportunități de învățare, emancipare, plăcere a naturii și implicare socială”. Rolul învățării pe tot parcursul vieții în promovarea alfabetizării științifice constă în implicarea publicului în activități legate de știință, de la evenimente și inițiative ale centrelor științifice, muzeelor sau organizației societății civile, la implicarea publicului larg în procesul de producție a științei.
