chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE - Elektronisch platform voor volwasseneneducatie in Europa

Blogs

Patrimoniul și învățarea

12/02/2018
door Sorin Angheluta
Taal: RO
Document available also in: EN PL HU ET FR NL

/nl/file/heritage-learningHeritage learning

Heritage learning
 

În educația adulților, patrimoniul nu este doar un obiect de studiu, el reprezintă în egală măsură un mediu excelent de învățare. Jaap van Lakerveld, expert în educația în domeniul patrimoniului, și-a împărtășit gândurile pe această temă.

În timp, modul nostru de percepere a învățării a evoluat. În teoriile de învățare, pentru a compara învățarea, experții au folosit procesele de prelucrare a informațiilor de către calculatoare. Dar, tehnologia informației a evoluat de-a lungul timpului, iar viziunea noastră despre învățare s-a schimbat și ea. Această evoluție a viziunii noastre despre învățare a trecut prin următorii pași:

  • Când a apărut calculatorul personal, învățarea a fost văzută ca o activitate de prelucrare a informațiilor.
  • Mai târziu, când a apărut managementul și proiectarea asistată de calculator, învățarea a fost văzută ca un proces constructiv.
  • Apariția Internet-ului a dus la o viziune socială și constructivistă a învățării. Învățarea a fost văzută ca un proces interactiv și ca o activitate în mod esențial de grup.
  • Cursantul este din ce în ce mai mult văzut ca un contribuitor la un proces de producție a cunoștințelor și mai puțin ca cineva care primește informații. Învățarea a fost văzută ca un proces în care elevii și profesorii învață unul de la celălalt. Mai puțină atenție a fost acordată profesorilor ca experți decât învățării ca proces colectiv în contexte care au sens.
    Acest lucru s-a întâmplat în aproximativ același timp în care au apărut mediile electronice de învățare. Teoriile învățării au subliniat apoi importanța mediului de învățare. Termeni precum „învățarea în situații de” și „învățarea contextuală” au început să fie folosiți pentru a arăta că învățarea ar putea fi îmbunătățită prin conectarea proceselor de învățare la situații care au sens.

Cursanții sunt persoane active și constructive care creează ceva în mod colectiv și care aduc, primesc și împărtășesc cunoștințe.

Învățând de la istorie

Patrimoniul, fie că este vorba despre muzee, monumente, parcuri naționale, castele sau orașe, poate oferi multe contexte care au sens pentru învățare. Exemple de programe educaționale oferite de profesioniștii din domeniul patrimoniului, în care vizitatorii pot învăța despre diferite aspecte ale locului, sunt bine cunoscute. Prin implicarea în astfel de procese de învățare, vizitatorii învață despre istoria anumitor locuri, evenimente istorice, lupte, opere de artă și tehnici de artizanat.

Siturile de patrimoniu oferă vizitatorilor oportunități de a învăța despre patrimoniu.

Învățarea într-un cadru istoric

Patrimoniul nu este doar un subiect al învățării. În diverse proiecte educaționale, patrimoniul este un mediu excelent de învățare pentru dezvoltarea diferitelor abilități lingvistice sau sociale. Există proiecte în care patrimoniul constituie un mediu de integrare pentru migranți. Din ce în ce mai mult, profesioniștii din domeniul patrimoniului cultural nu mai sunt mulțumiți să ofere informații despre o anumită colecție sau un anumit loc. Aceștia au obiective mai largi care privesc dezvoltarea durabilă, identitatea națională, teambuilding-ul și dobândirea tehnicilor meșteșugărești sau a unor competențe.

Experții în domeniul patrimoniului oferă vizitatorilor oportunitatea de a dobândi competențe care depășesc domeniul patrimoniului.

Către medierea culturală

Motivele pentru care vizitatorii vizitează siturilor de patrimoniu sunt diverse. Este posibil ca aceștia să fie interesați de obiecte particulare, ar putea dori să trăiască o experiență sau să adauge un muzeu pe lista lor de lucruri realizate înainte de a muri. Învățarea nu este adesea motivația lor principală. Cu toate acestea, atunci când abordarea ghizilor sau a altor persoane favorizează un schimb de idei, când există spațiu pentru a vorbi despre semnificația lucrurilor, învățarea informală poate avea loc chiar și în rândul vizitatorilor care au venit din alte motive. Medierea culturală este o abordare care favorizează această formă de învățare informală, empirică, reciprocă. Ea transformă vizitele în experiențe.

Cum să dezvolți medierea culturală: oferă hrană gândirii, stimulează-ți curiozitatea și ușurează medierea culturală în rândul vizitatorilor.

Linkuri utile:

Educație în domeniul patrimoniului
Medierea culturală
Tendințe în sectorul patrimoniului


Jaap van Lakerveld este directorul PLATO, un centru de cercetare și dezvoltare de la Universitatea din Leiden, Olanda. El a participat la mai multe proiecte privind educația în domeniul patrimoniului și a medierii culturale. Recent, a fost unul dintre autorii și editorul unui articol privind problemele de patrimoniu pentru Comisia Europeană. Îl puteți contacta pe Jaap van Lakerveld la următoarea adresă:  laker@plato.leidenuniv.nl.

 

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn Share on email