EPALE - Electronic Platform for Adult Learning in Europe

,, DIGITAL CLASSROOMS MAKING EDUCATIONAL FLASH ANIMATIONS FOR CLASSROOM USE’’ În perioada 24.07.2018-30.07.2018, au participat Irina Titoiu si Adina Theodora Zlotea impreuna cu Borgovan Cuta Anca, Constantin Raluca la cursul ,, DIGITAL CLASSROOMS MAKING EDUCATIONAL FLASH ANIMATIONS FOR CLASSROOM USE’’ în Istanbul, Turcia, la care au participat in total 10 formatori din cadrul Asociaţiei Contab Etic Expert, Craiova, în urma obţinerii granturilor de mobilitate individuală, prin proiectul Erasmus+ ”Trainer for UE”, [2017-1-RO01-KA104-036515]. Cursurile de formare ,,EFFECTIVE USE OF ICT IN EDUCATION’’ si ,, DIGITAL CLASSROOMS MAKING EDUCATIONAL FLASH ANIMATIONS FOR CLASSROOM USE’’ au fost organizate de organizația Geros Onlus, Sardinia, Italia, cursuri susținute de prof. Ersin Ozseven și finanţate în întregime de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+. Pedagogia si stiinta educatiei Definiţia curentă a pedagogiei în multe manuale, tratate, ca de altfel şi la mulţi autori este aceea de ştiinţă şi artă a educaţiei. Formula este scurtă, foarte generală şi în consecinţă acceptabilă pentru toţi. Ca şi Ştiinţă a educaţiei, Pedagogia studiază esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele, formele educaţiei, urmărind formarea şi modelarea personalităţii şi profesionalităţii tinerei generaţii pentru activitatea socială utilă. Pedagogia, ca Ştiinţă a educaţiei se bucură de acest statut (cel de ştiinţă) pentru că îndeplineşte o serie de condiţii: • Are obiect de studiu– acesta este EDUCAŢIA • Are metode specifice de cercetare şi explicare a educaţiei –Ex: observaţia, experimentul, ancheta, chestionarul, testul pedagogic, convorbirea, interviul, statistica pedagogică, studiu de caz etc. • Are legi proprii – Ex: legea posibilităţii educaţiei pentru fiecare individ, legea caracterului permanent al educaţiei, legea caracterului diferenţiat al educaţiei, legea interacţiunii optime între factorii educaţiei. • Rezultatele cercetării pedagogice sunt stocate în ansambluri teoretice numite teorii. • Are un limbaj propriu utilizat în teorie şi practică– acesta este limbajul pedagogic. În sensul exact al cuvântului, o ştiinţă este un ansamblu sistematic de cunoştinţe relative la un obiect determinat. O ştiinţă presupune, deci, delimitarea precisă a domeniului său propriu, folosirea metodelor adecvate studiului acestui obiect şi elaborarea rezultatelor, exprimate până la urmă într-un tot coerent şi inteligibil. 1.2. CARACTERISTICI ALE PEDAGOGIEI Principalele caracteristici ale PEDAGOGIEI sunt: 1. Este o ştiinţă socio-umană – educaţia (obiectul de studiu al acesteia) este un fenomen social specific uman. 2. Este o ştiinţă cu caracter teoretic, de cunoaştere – răspunde la întrebarea „Ce este educaţia?”; descoperă legile educaţiei; elaborează teorii pedagogice; îşi aduce contribuţia la dezvoltarea cunoaşterii umane. 3. Este o ştiinţă cu caracter practic– elaborează strategiile- metodele, tehnicile, mijloacele- şi formele de instrucţie şi educaţie ale tinerei generaţii. 4. Este o artă – adaptează principiile şi strategiile pedagogice la particularităţile individuale şi de vârstă ale educabililor. 5. Este o ştiinţă cu caracter prospectiv – răspunde la întrebările „ Cum va fi şi cum va acţiona şcoala viitorului?” dovedind astfel că este o ştiinţă cu caracter dinamic, deschisă schimbărilor şi innoirilor intervenite în domeniul educaţiei. PEDAGOGIA şi EDUCAŢIA constituie două realităţi corelate şi două concepte corelative. Distincţia care trebuie făcută de la bun început între cele două categorii este următoarea: • EDUCAŢIA este o practică socială, un fenomen, un proces şi o activitate nemijlocită în special cu tinerele generaţii. • PEDAGOGIA este o reflecţie asupra educaţiei, incuzând observarea, contemplarea, emiterea unor teorii despre fenomenul educaţiei. Practic, pedagogia are ca obiect de studiu educaţia. PEDAGOGIA nu se confundă cu EDUCAŢIA, ea este o Teorie despre educaţie, este Ştiinţa educaţiei. Termenul PEDAGOGIE îşi are originea în limba greacă, în cuvântul paidagogia, provenit al rândul său din: • pais-paidos – copil, tânăr • agoge– a creşte, a conduce, educaţie semnificând în sensul propriu al cuvântului, conducerea copilului, creşterea acestuia sub aspect practic, concret. În greaca veche mai există un termen provenit din aceeaşi rădăcină lingvistică, cel de paidagogus, care desemnează pe sclavul însărcinat cu conducerea copiilor la şcoală. Pedagogul antic era un serv, ce îndeplinea o funcţie umilă, neluată în seamă. De aici poate şi unda uşor depreciativă care mai pluteşte încă atunci când se invocă termenii de pedagogie şi pedagog. Termenul de PEDAGOGIE pentru denumirea Ştiinţei domeniului care studiază educaţia, intră în circulaţie abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, Cursurile de educaţie generală, ţinute în diverse universităţi franceze, au fost denumite uneori Cursuri de pedagogie, mai ales de către filosoful Espinas (E. Planchard, 1992, p. 30). Lui Emile Durkheim, i s-a încredinţat o catedră de Pedagogie, mai întâi la Bordeaux şi pe urmă la Paris. În Germania, cuvântul a fost folosit mai devreme, alături de vechea denumire Didactica (pentru formarea intelectuală). Adjectivul pedagogic a urmat şi el o evoluţie, înlocuind încetul cu încetul termenul de educaţie. Astăzi, există o tendinţă în limbile romanice de a recurge la termenul educaţional: cercetare educaţională, psihologie educaţională etc. Este o influenţă anglo-saxonă. În Anglia, ca şi în Statele Unite, cuvântul pedagogie este foarte rar, în ciuda dezvoltării extraordinare a acestei ştiinţe în ţările respective. Se vorbeşte despre educaţie şi educaţional. În opinia lui E. Planchard (1992) nu există un motiv de renunţare la o terminologie, pentru a o înlocui cu alta, copiată din limba engleză (expresie care vine, de altfel, din latină). Caracteristicile pedagogiei a) Pedagogia este o stiinta socio-umana. Educatia este un fenomen social specific uman. Educatia, fund obiectul de studiu al pedagogiei, face ca pedagogia sa fie o stiinta socio-umana, incadrandu-se astfel in grupa stiintelor socio-umane. b) Pedagogia este, fara nici o indoiala, o stiinta cu caracter teoretic, gnoseologic (de cunoastere). Pedagogia raspunde Ia intrebarea ce este educatia si, descoperind legile educatiei si elaborand teoriile pedagogice, isi aduce astfel contributia nemijlocit la dezvoltarea cunoasterii umane in general. c) Pedagogia este, desigur, o stiinta cu un caracter actionai, praxiologic (practic). Pedagogia raspunde si la intrebarea cum se realizeaza educatia si astfel, bazandu-se pe legile educatiei, pe teoriile pedagogice, ea elaboreazastrategiile (metodele, tehnicile, mijloacele si formele) de instructie si educatie ale tinerei generatii, manifestandu-se astfel si ca o stiinta a actiunii educative eficiente. d) Pedagogia, ca stiinta, sustine caracterul estetic al educatiei. in acest context, ea urmareste sa adapteze principiile si strategiile pedagogice la particularitatile de varsta si individuale ale tinerelor generatii, la conditiile concrete ale actului aditional. De asemenea, ea urmareste sa asigure conditiile efectuarii actului instructiv-educativ cu maiestrie si tact, in care sa se imbine seriozitatea, raspunderea, vointa, priceperea si competenta profesionala cu normele etice, cu vocatia si talentul educational ale cadrelor didactice, cu atrac-tivitatea, interesul, placerea, frumusetea si satisfactia actului invatarii, orientand si mobilizand tineretul studios la propria-i dezvoltare si pregatire, la o activitate competenta, creativa, eficienta si frumoasa, plina de initiativa si creativitate, de dragoste, intelegere si sprijin fata de tineri. „Tot ce se preda tinerimii corespunzator capacitatii sale de intelegere trebuie astfel prezentat, incat aceasta sa nu faca nimic fara voie si silit, ci sa faca toate, pe cat posibil, de buna voie si cu placere. (I.A. Comenius-Komensky, Didactica magna, E.D.P., Bucuresti, 1970, p. 132) e) Pedagogia este o stiinta cu caracter prospectiv. Pedagogia nu poate si nici nu se considera ca ar fi stiinta care descopera legile si elaboreaza strategiile o data pentru totdeauna. Ea se considera o stiinta cu caracter dinamic, deschis schimbarilor si innoirilor intervenite in domeniul educatiei, raspunzand astfel nu numai la intrebarile cum sa fie conceputa si cum sa fie realizata educatia prezentului, ci si la intrebarile cum vor fi si cum vor actiona educatia si scoala viitorului, proiectand prospectiv teoriile si strategiile educationale adecvate, desigur cu unele elemente de probabilitate, care vor primi corectiile corespunzatoare la timpul potrivit. Cele de mai sus infirma, fara nici o indoiala, punctul de vedere unilateral mentionat in Larousse „Dictionar de psihologie" de Norbert Sillamy, care sustine nefondat ca pedagogia ar mai avea doar un caracter praxiologic, precizand, fara temei stiintific, faptul ca „Azi termenul de pedagogie nu mai desemneaza decat metodele si tehnicile utilizate de educatori" (Editura Univers Enciclopedic, traducere, pag. 226, Bucuresti, 1998). Pedagogia, asa cum se demonstreaza in intreaga noastra lucrare, a fost si ramane o Stiinta (cu litere mari) a educatiei, care a descoperit si descopera in continuare legi si elaboreaza teorii si strategii educationale, amendandu-le continuu in pas cu progresul stiintific, tehnologic si social, in scopul orientarii factorilor educativi pentru formarea unei personalitati multidimensionale, integrale, active, creative si eficiente. Bibliografie: 1.Dictionar de psihologie- Norbert Sillamy, (Editura Univers Enciclopedic, traducere, pag. 226, Bucuresti, 1998). 2.I.A. Comenius-Komensky, Didactica magna, E.D.P., Bucuresti, 1970, p. 132 3.Stanciu Stoian, „Cercetarea pedagogica", E.D.P., Bucuresti, 1969, p. 11).